viernes, 24 de marzo de 2017

”Spumă virgină” - ”Espuma virgen” de Óscar Wong. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Óscar Wong


Spumă virgină


O femeie va-ntreba de mine,
glasul ei va răsuna în pietre,
se va preface-n spuză, în briză
și-n zori dănțuitori.
Iar vântu-mi va aduce îmbujorarea,
cu forma-i de lalea foșnitoare 
și-n fața feciorelnicei spume
amuțită inima se va-nchina.


Sub zbaterea incandescentă și suavă
a după-amiezii ce palpită
o femeie frumoasă va-ntreba de mine.
Iar eu voi fi înmiresmată iarbă.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Espuma virgen


Una mujer preguntará por mí,
su voz resonará en las piedras,
se volverá rescoldo, brisa,
alba danzarina.
Y el viento me traerá el rubor,
y ante la espuma virgen
se inclinará el corazón enmudecido.


Bajo el suave aleteo incandescente
del mediodía que palpita
una mujer hermosa preguntará por mí.
Y yo seré la hierba agradecida.

Haiku de Heberto de Sysmo, José Antonio Olmedo López-Amor. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.












HAIKU 

fulgerul crapă
un arbore milenar
plouă întruna
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan




HAIKU 


un rayo parte
a un árbol milenario
la lluvia sigue

miércoles, 15 de marzo de 2017

La revista cultural rumana Vatra Veche número 3 (99), marzo, 2017, año IX - Revista culturală românească Vatra Veche, numărul 3 (99), anul IX, martie, 2017


-- La revista cultural rumana Vatra Veche número 3 (99), marzo, 2017, año IX, aloja en la página 67, un par de poemas firmados por la escritora Elena Marqués y cuatro poemas firmados por el escritor Heberto de Sysmo que hace poco he traducido a rumano. La revista se publica en soporte digital y de papel y es miembro de la Unión de los Escritores de Rumanía.
Elisabeta Boțan, corresponsal de la revista.
-- Revista culturală românească Vatra Veche, numărul 3 (99), anul IX, martie, 2017, găzduiește, la pagina 67, două poeme semnate de scriitoarea Elena Marqués și patru poeme semnate de scriitorul Heberto de Sysmo, pe care eu le-am tradus de curând. Revista se publică pe suport digital și de hârtie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Elisabeta Boțan, corespondent al revistei.
















La portada de la revista


sábado, 11 de marzo de 2017

”Lună fertilă” - ”Luna fértil” de Óscar Wong. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Óscar Wong


Lună fertilă


Marea,
mușcătura
întunecată unde
urlă șarpele,
discul roșu
pătrunde în adânc.
Vine Luna,
fertilă,
și-ți luminează
privirea de ambar.
Mă adăpostești,
zveltă și tandră,
neprihănită
gardenie,
privirea-ți
strălucește.
Beau din iubirea ta cu dese înghițituri,
zorii nesățioși clocotesc în trupurile noastre.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan





Luna fértil

El mar,
la dentellada
oscura donde
brama la serpiente,
el disco rojo
que trasmina.
La Luna viene,
fértil,
ilumina tu
mirada de
ámbar.
Esbelta y tierna
me cobijas,
gardenia
cándida
tu pupila
resplandece.

Bebo tu amor en densos gajos,
insaciable bulle el alba en nuestros cuerpos.

lunes, 6 de marzo de 2017

”Cade” - ”Cae” de Isabel Rezmo. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Isabel Rezmo



Cade


O lacrimă cădea subtilă ca dimineața.

Cădea. Ca trandafirii în luna august.
O pierdere continuă în aducerea aminte.
O auroră cădea ca înserarea unui suspin.
Nu mi-am putut da seama. Se uscau petalele 
zilelor mele,
un uragan mă ruina fulminant 
între urmele timpului.
Mirajul cădea. Pur și simplu se estompa
într-un chip,
cel care îmi agita intens buzele
unde mi se ascundea dorința.
Nu putem să rostesc
vreo nebunie în mijlocul acestei flăcări.
Mâinile mele îmi deschideau brazda oaselor...
Cădea lânced. Nu am putut să prind numele,
cuvântul se descompunea în glasul unui fonem.
Cade, cade într-una,  se prindea să mâinile ca să nu cadă.
Prindea strâmtoarea iubirii ca să nu zboare.
Agăța căderea în sticla glasvanului din
poala mea.
Cădea într-una... încet, suav, delicat,
ca o pană fără vânt,
o cale fără țărmuri.
E adevărat.
Cădea.
Cade...
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan







Cae



Caía una lágrima sutil como la mañana.
Caía. Como las rosas en agosto.
Una sangría en la memoria.
Caía una aurora como el atardecer de un suspiro.
No pude darme cuenta. Se secaban los pétalos
de mis días,
fulminante me asolaba un huracán
entre las huellas del tiempo.
Caía el espejismo. Simplemente se difuminaba
en un rostro,
aquel que intensamente alborotaba mis labios
donde mi deseo se escondía.
No fui capaz de articular
una locura en medio de esa llama.
Mis manos abrían el surco de mis huesos...
Caía lánguido. No pude agarrar el nombre,
la palabra se descomponía a la voz de un fonema.
Cae, solo caía, agarraba las manos para no caer.
Agarraba la estrechez del amor para no volar.
Agarraba la caída en el cristal de la mampara de mí
regazo.
Solo caía... despacio, levemente, tenue,
una pluma sin viento,
un sesgo sin orillas.
Es cierto.
Caía.

Cae...