lunes, 12 de junio de 2017

"La foto de la suerte" - "Fotografie norocoasă"de Robert Șerban.Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.

Robert Șerban







La foto de la suerte


no a toda gente le sale Dios en las fotos
si tienes la suerte de acertar el ángulo bueno
la luminosidad adecuada y clicar cuando se te susurra
lo has pillado


es como en la pesca
solo que el cebo eres tú
el del pulgar arriba
un San Juan vestido de Wrangler con calzado deportivo

descargado en el portátil
Dios se ve mejor y parece feliz
lo has conectado a Internet
luego a las redes sociales
al correo electrónico a YouTube y Torrente
lo que ni siquiera soñaste alguna vez


sigue manteniéndolo en línea
te vas a enterar instantáneamente
que el resto de la gente cada vez te ama más
y te da
como una sagrada comunión
interminable

"Me gusta" tras "Me gusta"
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan






Fotografie norocoasă

nu la toată lumea Dumnezeu iese-n poze
dar dacă ai noroc să nimereşti unghiul bun
luminozitatea potrivită şi să apeşi când ţi se şopteşte
l-ai prins

e ca la pescuit
numai că momeala eşti tu
cel cu degetul ridicat în sus
un Sfântul Ioan îmbrăcat în Wrangler şi încălţat sport

descărcat pe laptop
Dumnezeu se vede şi mai bine şi pare fericit
l-ai conectat la internet
apoi la reţelele de socializare
la e-mail la youtube la torente
la ce nici n-a visat vreodată

ţine-l în permanenţă on-line
vei afla instantaneu
că restul lumii te iubeşte tot mai mult
şi îţi dă
ca pe-o cuminecătură
nesfârşită
like după like

"Parece que fue ayer"- "Parcă a fost ieri"de Liviu Ioan Stoiciu. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan

Liviu Ioan Stoiciu



Parece que fue ayer


parece que fue ayer. La gente ovacionaba y lo
esperaba a la puerta para verlo salir: ¿una
mentira común de los
pensamientos? Cuando salieron espinas en cualquier cosa, en
las paredes, en la cama, en los zapatos y
aquellos que, más tarde, mareados por su fragancia
no terrenal, han
recordado que gritaban a la
vez con el mejor-tiempo: ¡“voy a beber
de lo prohibido”!
El mejor-tiempo: volando por encima de la fuente con
dos manantiales, un manantial-hombre y
y el otro manantial-mujer…
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Parcă a fost ieri

parcă a fost ieri. Oamenii ovaţionau şi îl
aşteptau la uşă să-l vadă ieşind: un
neadevăr comun al
gândurilor? Când spinii răsăriseră pe orice lucru, în
pereţi, în pat, în pantofi şi
cei care, mai târziu, îmbătaţi de mireasma
lui nepământeană, au
ţinut minte ce strigau o
dată cu timpul-mai-bun: „voi bea ceea
ce este oprit”!
Timpul-mai-bun: zburând pe deasupra fântânii cu
două izvoare, un izvor bărbat şi
altul femeie... 



viernes, 9 de junio de 2017

”Singurătate” - ”Soledad” de Isabel Rezmo. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

 Isabel Rezmo








Singurătate


Am găsit o tovarășă în maltratare.
Cineva care nu scrâșnește înăuntrul meu,
care nu strigă în tumultul frunzelor,
care doar îmi îneacă lacrimile în poală,
îmi îngălbenește pomeții fără a-mi scuipa nămol în ochi.
Cea care nu e capabilă să ridice vocea
răutăcioasă în tăcere,
care nu smulge țărâna pentru a dezbrăca aerul,
nu privește cu mâinile desfăcute.
Nu învechește părerea-i nepotrivită cu saliva-mi.
O chemam... dar mereu voiam s-o ucid.
O chema... sceptrul meu, dar n-am avut niciodată un altar pe care s-o sacrific.
N-o chemam, o uram în clipele
trecătoare de crini proaspeți.
O ucideam, ca pe o gaură
din rochia zdrențuită.
Nu o cunoșteam,
dar se numea dama mea de companie.
Numele acesta...
Singurătate.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Soledad


He encontrado una compañera en el maltrato.
Alguien que no rechina en mis adentros,
que no grita en el tumulto de las hojas,
que solo ahoga mis lágrimas en su regazo,
amarillea mis mejillas sin escupir el cieno en mis ojos.
Aquella que no es capaz de alzar una voz
malévola en el silencio,
la que no arranca la tierra para despojar el aire,
no mira con las manos abiertas.
No envejece en su opinión discordante con mi saliva.
Le llamaba... y siempre quise matarla.
Le llamaba... mi cetro y nunca tuve altar para sacrificarla.
No la llamaba, la repudiaba en instantes
fugaces de lirios frescos.
Le asesinaba, como un ojal
en el vestido desarrapado.
No la conocía,
pero se llamaba como mi dama.
Ese nombre...

Soledad. 




”Confesiune” -”Confesión”de José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo
Foto: Bianca Boțan






Confesiune

Scriu la limita puterii mele,
la limita de supraviețuire în nesomn,
în preambulul ce precede toropeala,
somnul
și reducerea capacității imaginației mele...
Chiar în această stare 
roza sentimentelor se dezmorțește
cu mai multă vigoare,
și primesc vestea-i apodictică de foc
euharistică, solemnă.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


Confesión

Escribo al límite de mi fuerza física,
en la frontera de sobrevivir despierto,
en el preámbulo que antecede al sopor,
al sueño
y merma las capacidades de mi fantasía…
Pero es en esa estadía cuando
con mayor vigor se despereza
la rosa de los presentimientos,
y recibo su asertivo mensaje de fuego
eucarístico, ceremonial.

jueves, 8 de junio de 2017

sábado, 3 de junio de 2017

”Poem de iarnă” - ”Poema de invierno” de Jesús de Matías Batalla. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.




Poem de iarnă



(dedicat Sofiei Winter)



Vreau să-ți deschifrez privirea,
ca pe un mister ascuns
în sărutul buzelor ce nu se ating,
dar care te lasă fără răsuflare.


Vreau să îți descopăr gândul,
precum strălucirea perlelor marine
ce luminează viețile-necate 
a celor care și-au dorit să moară.


Vreau să-ți fac portretul
cu vorbe delicate și subtile
precum glasul ce emană din gura-ți,
vopsită cu roșu și cu poezie ce n-a fost recitată.


Vreau să-ți sculptez zâmbetul
cu lovituri de rimă dăltuită cu frumusețe
precum strălucirea pletelor tale,
vopsite cu roșu și cu fericire fără scânteieri.



Îți scriu acest umil poem de iarnă
ca să-l citești la fereastră,
iar versurile lui, uitate într-o clipă,
să se piardă, unul câte unul, în lumina ochilor tăi.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Poema de invierno 

(dedicado a Sofía Winter)

Tu mirada quiero descifrar,
como el misterio escondido
en los besos de labios que no se tocan,
pero que te dejan sin poder respirar.

Tu pensamiento quiero descubrir,
como el brillo de las perlas marinas
que iluminan las vidas ahogadas
de los que quisieron morir.


Tu retrato quiero pintar
con palabras sutiles y delicadas
como la voz que emana de tu boca,
pintada de rojo y de poesía aún sin recitar.

Tu sonrisa quiero esculpir
a golpe de rima cincelada de belleza
como los destellos de tu pelo,
pintado de rojo y felicidad aún sin refulgir.

Este humilde poema de invierno te escribo
para que lo leas en una ventana,
y que sus versos, olvidados al instante,
se pierdan uno a uno en la claridad de tus ojos.




miércoles, 31 de mayo de 2017

”Învață-mă să iubesc” - ”Enséñame a amar” de Jesús de Matías Batalla. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Jesús de Matías Batalla





Învață-mă să iubesc

Ia-mă de mână și călăuzește-mă 
pe cărările iubirii,
prin izvoarele fermecate
ce scaldă perlele
și lumina stelelor.


Învață-mă să iubesc
pentru a fi unul singur
și să fim mai puternici decât moartea,
să îți sărut zâmbetul
și din fiecare înfiorare-ți
să răsară un curcubeu.


Învață-mă cum să-ți ating trupul,
ia-mi mâinile acestea părăsite,
și-arată-mi cum să naufragiez 
între alunițele de pe spatele tău,
insule mici unde aș vrea să mor,
spune-mi care-i esența miresmelor
ce se naște pe buzele tale
ca să mă fac alquimist de versuri.


Învață-mă să iubesc
ca să-mi șterg singurătatea de pe trup
și să ucid îndoielile din mine
în timp ce briza mării îți va scrie aceste versuri doar ție,
scapă-mă din marea cea adâncă,
ia-mă de mână scoate-mă din valuri...
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Enséñame a amar

Coge mi mano y guíame
por los senderos del amor,
por los mágicos manantiales
que bañan las perlas
y la luz de las estrellas.

Enséñame a amar
hasta hacernos uno solo
y ser más poderosos que la muerte,
a besar tu sonrisa
y que nazca el arco iris
de cada uno de tus gemidos.

Enséñame a tocar tu cuerpo,
acoge estas manos huérfanas,
enséñame a ser un náufrago
en las pecas de tu espalda,
pequeñas islas donde morir quiero,
dime la esencia de los aromas
que nacen de tus labios
para ser un alquimista de versos.

Enséñame a amar
hasta borrar la soledad de mi piel
y matar la duda que habita en mí
mientras la brisa del mar
escribe estos versos por siempre tuyos,
sálvame de este mar profundo,

coge mi mano de entre las olas…