"Final" de Victor Munteanu. Traducción:/ Traducere: Elisabeta Boțan.

 

Final

En la calle tan corta como una noche de amor

ha salido de mi memoria un niño

y me mira.

Ya no tengo la voz con que enterrarle el recuerdo,

en el tenderete el precio de un suspiro baja.

En vano me aprietan los edificios con sus nombres –

la luz se apaga sobre las cosas –

                                                  es otoño,

al borde del abismo una mujer pacta con el viento...

Contactar con la traductora: Elisabeta Boțan   

Victor Munteanu

Final

Pe strada scurtă cât o noapte de dragoste

a ieșit din memoria mea un copil

și se uită la mine.

Nu mai am glasul cu care să-i îngrop amintirea,

la tarabă scade prețul unui oftat.

Zadarnic m-apasă clădirile cu denumirile lor –

lumina se stinge pe lucruri –  

                                       e toamnă,

la buza prăpastiei o femeie se înțelege cu vântul...

Din cartea Cămașă suferită pe trup, Editura Tracus Arte, 2021