Poem(a) I de Manuela Temporelli. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

 

    Manuela Temporelli

Poemele  absenței

Pentru Yamila, Altea și Mercedes

I

Atât de în adâncul nopții s-a supus

că lumina speranței îl abandonează.

Un suav delir își arată chipul

când, în gând, adună atâtea înfrângeri. 

Plouă pe străzi, ploaie de cenușă.

Plouă pe trotuare și-i plouă în măruntaie.

Versurile nu i-au răsărit, sunt semințe.

O așteptare, în sfârșit, sosește o scrisoare.

Se uită la trupul său firav, se uită la spatele

apăsat de un bici de absențe.

Se uită, apoi, la mâinile peregrine

rezumatul istoriei ținutului său.

E pătruns de ploaie și de plâns străin.

E pătruns de iubire, până la măduvă.

Contactar con la traductora: Elisabeta Boțan

Poemas de ausencia    

I

Tan dentro de la noche se ha sumido

que la luz de la espera le abandona.

Muestra su rostro un leve desvarío

al sumar, al pensar tantas derrotas.

Llueve en las calles, lluvia de cenizas.

Llueve en la acera y llueve en sus entrañas.

Sus versos no han brotado, son semillas.

Una esperanza, al fin, llega una carta.

Mira su enjuto cuerpo, mira el torso

ceñido por un látigo de ausencias.

Mira, luego, sus manos peregrinas

resumen de la historia de su tierra.

Calado está de lluvia y llanto ajeno.

Calado está de amor, hasta la médula.