”Rafinamentul câmpului” - ”Refinamiento del campo”de Juan Gil-Albert. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Rafinamentul câmpului



Pietrele așezate peste pietre
și câte un măslin alb
pe zidul ăsta primitiv.
Nu știu cum se face că anumite lucruri
care nu zic mai nimic,
ce analizate bine nu sunt lucruri
demne de nimic,
îmi provoacă în suflet o revărsare
de pace nesfârșită.
S-ar zice că îmi simt rădăcinile
în aceste contururi șlefuite
care nu-s nimic,
în bătrânețea asta
de o smerenie atât de neclintită
ca și cum o pornire binecunoscută
m-ar ține acolo.
Ceva ca un glas de dinăuntrul meu
care mi-ar spune:
această fermecătoare credință
e sărăcia.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Juan Gil-Albert

Refinamiento del campo


Las piedras colocadas sobre piedras
y encima de ese muro primitivo
algún olivo blanco.
No sé por qué será que ciertas cosas
que apenas dicen nada,
que bien analizadas no son cosas
dignas de nada,
causan sobre mi ánimo un influjo
de inextinguible paz.
Se diría que siento mis raíces
dentro de esos contornos depurados
que no son nada,
dentro de esa vejez
de una humildad tan firme
cual si una incitación muy familiar
me retuviera allí.
Algo como una voz que me dijera
de dentro de mí mismo :
esta fe encantadora
es la pobreza.