Poem(a) 1 de Marcelo Díaz. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

1

Străbat ținuturile glasului tău.

             
                                                     Durerea șubrezește.
                                                     Ierburi în strigăt.


Memoria umezește pământul și e râma ce găurește susținerea-solului.
Hrănește ființa fără ochi ce se exiliază de soarele celor buni.



Și dacă încă mai pot vedea creșterea în floare a ierburilor
alungind lumea dintr-o rădăcină,


vă datorez cuvântul.





Vă datorez cuvântul meu.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

Marcelo Díaz 

1





Los páramos de tu voz recorro.

                                                        El dolor desalma.
                                                        Hierbas en grito.


La mentira humedece la tierra y es lombriz horadando el sueloapoyo.
Alimenta el ser sin ojos que se exilia del sol de los buenos.



Si aun puedo ver el crecimiento en flor de las hierbas
alargando el mundo desde una raíz,


os debo la palabra.


Os debo mi palabra.