”El poema del vencedor” - ”Poemul învingătorului”de Aura Christi. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Aura Christi

Foto © Sorin Benone Bebereche

El poema del vencedor

Desde que los dioses se trasladaron
a tus muslos,
mi estrella se agarra
con uñas y dientes
a su camino, acompañada por
mis infinitas miradas interiores,
hechas para un horizonte
del presente pasado, del presente futuro,
familiar, claro…

Las divergencias metafísicas
de tus súbditos
alumbran cosmogonías con sedes
entre eternos amantes, entre
niños valientes, entre los tiempos
vistos como la sucesión
collado-valle, collado-valle…

Quizás también Salvador Dalí veía el tiempo así
cuando escribía memorias o cuando,
secundado por su genio protector,
pintaba los muslos de tu hijo, elevado en la cruz…
Arrodillándose al final de sus obras,
el artista gritó: “¡Sí, he tocado la perfección!
Ella está tan cerca. ¡Hela aquí, hela aquí! ¡He vencido: soy inmortal!
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Poema publicado en Crátera Revista de Poesía y Crítica Contemporánea (España) 

Poemul învingătorului

De când zeii s-au mutat în coapsele tale,
steaua mea se ţine
cu dinții și cu unghiile
de drumul ei, condusă de
noianul privirilor mele interioare,
făcute pentru un orizont
din prezentul trecut, din prezentul viitor,
familiar, limpede...

Divergențele metafizice
ale supușilor tăi
nasc cosmogonii cu sedii
între amanți eterni, între
neînfricați copii, între vremile
văzute ca succesiunea
deal-vale, deal-vale...

Poate astfel vedea timpul și Salvador Dali
când scria memorii sau când,
secondat de geniul său protector,
picta coapsele fiului tău, ridicat pe cruce...
Îngenunchind la finele lucrărilor,
artistul a strigat: „Da, am atins perfecțiunea!
Ea este atât de aproape. Iat-o! Iat-o!
Am învins: sunt nemuritor!”