"Verano" - "Vară" de Mircea Bârsilă. Traducción / Traducere © Elisabeta Boțan.
Verano
Verano, estación sedosa e incompleta
desbordante e inmensa
de noches tan blancas
que se ve más allá del espacio y tiempo
tal y como se viera por la ventana de la casa
la mesa preparada para la celebración,
estación de yunques que siguen hasta tarde
con el estruendo de las preocupaciones diarias,
la felicidad del enloquecedor calor
de las dos de la tarde
cuando todos tienen rostros de hombres
las moscas, los perros, las piedras, las aves,
verano, mujer adornada
con remolinos de polvo y tejados lejanos de tejas
y bolso lleno de ríos caídos en su lecho de muerte
y cosechadoras parando siempre por los campos
como si el cabello se les metiese en los ojos,
sonriendo avergonzada por mi falta de tacto
y todo se resume a eso
a inclinarnos, a veces, sobre la misma fuente.
 |
| Mircea Bârsilă |
Vară
Vară, anotimp
mătăsos nedesăvârșit
existență imensă
debordantă
cu nopți atât de
albe
încât se vede
dincolo de spațiu și timp
așa cum prin
fereastra casei s-ar vedea
masa pregătită de
sărbătoare,
anotimp al
nicovalelor care continuă
până târziu
bubuitul grijilor zilnice,
fericire a
înnebunitoarei călduri
de la orele două
când toate au
chipuri de oameni
muștele, câinii,
pietrele, orătăniile,
vară, muiere
împodobită
cu vârtejuri de
praf și acoperișuri îndepărtate de țiglă
cu poșeta plină de
râuri căzute pe patul de moarte
și combine
oprindu-se mereu prin lanuri
de parcă le-ar
veni părul în ochi,
surâzând rușinată
de lipsa mea de tact
doar la atâta se rezumă totul
aplecându-ne, câteodată, peste aceeași fântână.
Comentarios
Publicar un comentario