”Paranteză” - ”Paréntesis”de Manuel Rico.Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Paranteză

În fiecare noapte îl ador pe dumnezeul ce stăruie

în indispensabilul oficiu

de a inventa paranteza, golul

unde să-ți umpli glasul

cu urmele zilei, cu vorbe

bine spuse, cu oglinzi unde pielea ta proiectează

mângâieri milenare, despărțiri și îndoieli.

Îl ador în timpul ăsta la sfârșit de seară,

când totul se învinge în domoala maree de umbre

și silabele vechi se întorc ca să găsească sensul

pe care l-am uitat:

                  ne pândesc

lectura îndepărtată a unei cărți de Pavese,

tăciuni de veri și de duminici,

devoțiuni uscate de acțiunea timpului

popoare pe care le idealizăm în paranteză

ca cel ce inventează în fiecare seară

un dumnezeu străin ce locuiește în casa noastră.

Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

Manuel Rico

Paréntesis  

Adoro cada noche al dios que persevera

en el imprescindible oficio

de inventar el paréntesis, el hueco

donde llenar la voz

con las huellas del día, con palabras

bien dichas, con espejos donde tu piel proyecta

caricias milenarias, despedidas y dudas.

Lo adoro en ese tiempo del final de la tarde,

cuando todo se vence a la lenta marea de las sombras

y vuelven viejas sílabas a encontrar el sentido

que olvidamos:

                         nos ronda

la lectura remota de un libro de Pavese,

rescoldos de veranos y domingos,

devociones ajadas por la labor del tiempo

pueblos que idealizamos en paréntesis

como el que cada tarde inventa

ese dios tan extraño que vive en nuestra casa.