”Odă Fiului Cuvântului” - ”Oda al Hijo de la Palabra”de Cristina Penalva Pastor. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Ale cui sunt mâinile acestea

de albă și gingașă lalea

ce plutesc în miez de noapte

și desprind petalele apei

Odă Fiului Cuvântului

Zdrăngăni cuvintele

Și absurdul lucrurilor germinează

Acest cenaclu de realități

Ce se arată atunci când se simt descoperite

Stăruie

Și spune-ne cum ne privesc fără pică

Cum respiră în muțenie

Din durerosul regat al oamenilor

Dincolo de tine

Ce arată aceste neînfricate felinare

Când marea e în spate

Stăruie

       și întoarce-te

                   și povestește-ne

Tu cel ce cunoști ultima cotitură

A seninătății neșterse

Și cât de încăpățânată e noaptea
Când vine raza și-o destramă

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Cristina Penalva Pastor

De quién son estas manos

de mimoso tulipán blanco

que planean en medio de la noche

y desclavan los pétalos del agua

Oda al Hijo de la Palabra

Rasgueas las palabras

Y lo absurdo de las cosas germina

Ese cenáculo de realidades

Que brotan al sentirse descubiertas

Insiste

Y dinos cómo nos miran sin rencor

Cómo respiran en la mudez

Desde el doliente reino de los hombres

Más allá de ti

Qué avistan esos intrépidos quinqués

Cuando hay mar de fondo

Insiste

            y regresa 

                             y cuéntanos 

Tú que conoces el último recodo

De lo serenamente imborrable

Y pertinaz que es la noche

Cuando llega el rayo y la deshila