”Don Quijote”de Izara Batres.Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Don Quijote

Quijote, lumea te-a făcut să pari un nebun minunat.

Tu știi deja.

În capul ăsta scăpătat cu mori învechite,

și cărți vechi;

de vise și absențe,

ochii tăi vedeau dincolo de timp.

Acolo unde ceasurile se topesc

până la atingerea nesfârșirii absurdului.

Acolo unde mor, degerate,

rădăcinile unei istorii degenerate,

ai căutat sensul.

Ai căutat un sens.

Voiai să găsești frumusețea și s-o plăsmuiești,

s-o pecetluiești într-o formă, și s-o păstrezi.

Ce greșeală, te-ai gândit,

a crede era imposibil.

Dar intuiai,

că timpul îl va zugrăvi pe minunatul nebun.

Credeai că știi cu privirea-ți nesfârșită,

precum o voce joasă susurând,

din adevărul ființei:

”Lumea e cea care merge de-a-ndoaselea, Don Alonso Quijago.
Nu ești dumneata”.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Izara Batres

Don Quijote

El mundo te hizo parecer un loco estupendo, Quijote.

Tú ya lo sabes.

En esa cabeza otoñal de molinos gastados,

y libros antiguos;

de sueños y ausencias,

tus ojos veían más allá del tiempo.

Allí donde los relojes se deshacen

hasta tocar el infinito del absurdo.

Allí donde mueren, entumecidas,

las raíces de una historia degenerada,

buscaste el sentido.

Buscaste un sentido.

Querías encontrar la belleza y plasmarla,

fijarla en un molde, y mantenerla.

Qué incorrección, pensabas,

creer que no era posible.

Y lo intuías,

el tiempo dibujaría al loco estupendo.

En tu mirada infinita creías saberlo,

como una voz mínima susurrando,

desde la verdad del ser:

“Es el mundo el que va al revés, Don Alonso Quijano.

No es usted”.