Poem(a) VI de Ricardo Fernández Moyano. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Acum nu mai ești tânăr

și știi că aceste zile eterne

sunt coamele norilor

ce se încâlcesc

în giruetele clopotnițelor.

Peste orizonturi,

soarele coboară cu blândețe,

și te lași surprins

de cerul acesta arzător

legănat de adiere

și melancolie.

Ești salcia

legată de cea mai profundă venă a sa,

în încercarea de a scăpa cu viață

din noaptea cu brumă.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Ricardo Fernández Moyano

Ya no eres joven,

y sabes que esos días eternales

son guedejas de nubes

que se enmarañan

en las veletas de los campanarios.

Con mansedumbre el sol desciende

sobre los horizontes,

te dejas asombrar

por ese cielo ardiente

mecido por la brisa

y la melancolía.

Eres un sauce

que se aferra a su vena más profunda,

en un intento por sobrevivir

a la noche y la escarcha.