”Poate mâine” - ”... Tal vez mañana...” de Elisabetta Bagli. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Poate mâine...

M-au legat și mi-au pus căluș în gură,

mi-au strâns cu lanțuri mâinile,

la glezne, greutatea iluziilor

fărâmițate pe jos.

M-au făcut sclavă

în noaptea fără glas,

în timp ce lumea putredă 

îmi oferea trotuarul.

Au crezut că n-am istorie,

vândută și disprețuită,

îmi trec viața

arătând ceea ce am mai scump

cui nu știe nimic despre mine

dar se interesează de trup.

Calvarul meu

începe seara,

când pe coapse îmi alunecă

mâini vâscoase

când rănile

urlă în noapte

și zgârieturi nemiloase

îmi învinețesc sânii.

În timp ce bestia-mi lovește,

picioarele goale,

transpir și-i înghit sângele

mârșavului stăpân.

Nu știu cât va mai dura

până când voi prinde curaj.

Nu știu cât voi aștepta

să mă răzvrătesc.

Poate mâine...

Rujul îmi curge

pe buze,

în timp ce poarta se deschide

spre veșnicul infern.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Elisabetta Bagli

Tal vez mañana ...

Me ataron y amordazaron,

apretaron las cadenas en las muñecas,

en los tobillos el peso de las ilusiones 

desmenuzadas al suelo.

Esclava me hicieron

en la noche sin voz,

mientras que el mundo podrido

me ofrecía la acera.

Me creían sin historia, 

vendida y vilipendiada, 

paso la vida

mostrando mis tesoros 

a quién se preocupa por el cuerpo

y nada sabe de mí.

Mi calvario

comienza la tarde,

cuando manos viscosas

se deslizan entre mis caderas, 
cuando las heridas

rugen en la noche 

y rasguños sin piedad

amoratan mis pechos.

Desnudos mis miembros 

mientras golpea la bestia, 

sudo y bebo la sangre 

de mi vil dueño.

No sé lo que tardará

el coraje en despertarse. 

No sé lo que voy a esperar 

a rebelarme.

... Tal vez mañana...

Corre el pintalabios

en mis labios,

mientras se abre la puerta

hacia el infierno de siempre.