”Oraș-nou” - ”Nueva-york”de Carlos Aguasaco. Traducción/ Traducere © Elisabeta Boțan.

ORAȘ-NOU

Prin definiție această lume e dispreț și aroganță.

Un gest repulsiv și greață de oameni ce stau umăr lângă umăr 
în tren.

Privirea fixă ce se încrucișează peste tine în punctul din mijloc

și se disipează-n tine într-un arabesc în formă de turban.

Lumea aceasta nu este lumea ta și totuși este.

Orașul e aici pentru a fi luat,

orașul e aici pentru a fi risipit,

pentru a provoca dispreț, ca să fie o oglindire a omului și omul,

pentru a-ți aminti mereu, că nu contează unde vei privi,

căldura unei lentile te îmbracă cu discreția obscenă

a celui ce nu te privește dar te ține sub observație.

Ar trebui ucis John Lennon și înfruntat sarcasmul

de-a zâmbi la cameră ca ea să te denunțe

zece ani la rând în titlurile ziarelor fără a-ți plăti un cent.

A râde ca un nebun și a puți a bani,

a puți ca un nebun și a râde de bani.

New York, nu sunt eu cel pe care-l saluți

cu torța ta aprinsă din Atlantic. 

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Carlos Aguasaco 

NUEVA-YORK

Este mundo es por definición desprecio y arrogancia.

Gesto de asco y el asco de hombres hombro a hombro

sentados en el tren.

Mirada fija que en el punto medio se cruza sobre ti

y en ti se disipa en un arabesco con forma de turbante.

No es este mundo tu mundo y lo es.

La ciudad está allí para ser tomada,

la ciudad está allí para derrocharse,

para dar desprecio, para ser reflejo del hombre y el hombre,

para recordar que siempre, no importa donde se mire,

el calor de un lente te abriga con la discreción obscena

de quien sin mirarte te observa.

Sería necesario matar a John Lennon y afrontar el

sarcasmo de sonreír a la cámara para que ella te denuncie

en titulares de prensa diez años continuos sin pagarte un centavo.

Reírse como un loco y apestar a dinero,

apestar como un loco y reírse del dinero.

Nueva York, no es a mí a quien saludas

con tu antorcha encendida en el Atlántico.