”Hypatia din Alexandria” - ”Hipatia de Alejandría”de Brunhilde Roman Ibáñez. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan .

                    

Hypatia din Alexandria

M-am făcut ca o monedă nemaiîntâlnită

într-o țară ce nu-mi cunoștea

aurul buzelor

eram necunoscută, descendentă din propria-mi carne

am învățat tablele legii

fisurile luminii lor amare;

am văzut soarele fierbând în gura copiilor

am citit sub pleoapele lor nemișcate

testamentul spadei

am văzut porumbeii întorcându-se din frig

oxidul, predecesoarea-luminii, rugina cu certitunile ei

aceeași prevestire

ceara sfântă coborând pe coapsele goale

am văzut anotimpurile de sânge

Alexandria cu fiii săi arzând între cărți

”Eu sunt Hypatia”─ am zis

iar cuțitele mi-au ascultat numele

”Eu sunt Hypatia”

Și vorbele mele i s-au spart în carne

În picioare în fața mâinilor ce aduceau moartea

În picioare în fața ochilor de lumină necruțătoare

Ca un animal am intrat adânc în treptele nopții

ca să apar în brațele ploii

Și sunt din nou aici, Neîmblânzită, Suverană

Sunt Hypatia

În mâna dreaptă țin creanga aurită

În mâna stângă țin demnitatea lumii

Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

 Brunhilde Roman Ibáñez 

Foto de Félix Martín Franco

                       

                                                

                                                Hipatia de Alejandría

            Me acuñé como moneda extraña

            en un país que no conocía

            el oro de mis labios

            fui la desconocida y la descendencia de mi propia carne

            conocí las tablas de la ley

            las fisuras de su luz amarga;

            vi el sol hirviendo en las bocas de los niños

            leí bajo sus párpados inmóviles

            el testamento de la espada

            vi las palomas volviendo del frío

            el óxido, la anteluz, la herrumbre

             y sus certezas

            el mismo presagio

            la cera sagrada descendiendo por muslos desnudos

            vi las estaciones de la sangre

            Alejandría y sus hijos ardiendo entre los libros

            "Yo soy Hipatia" _ dije

            y los cuchillos escucharon mi nombre

           

            "Yo soy Hipatia"

            Y mis palabras se quebraron en su carne

           

            En pie ante las manos que traían la muerte

            En pie ante sus ojos de luz endurecida

            Entré como animal profundo en los escalones de la noche

            para brotar en brazos de la lluvia

           

            Y estoy aquí de nuevo, Indomable, Soberana

           

            Soy Hipatia

           

            En mi mano derecha la rama dorada

            En mi mano izquierda la dignidad del mundo