”Fuga” - ”La huida”de Guadalupe Grande.Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.
 |
| Guadalupe Grande |
Fuga
Am fugit, e drept. Mai apoi...
Fuga e un naufragiu,
0 mare în care, îți cauți, degeaba, chipul,
Până când te transformi într-un naufragiat de sare,
cristal în care nostalgia strălucește.
Fuga are mirosul speranței
miroase a cert și a trădare,
se simte păzit, e pierdut,
și nu există o călăuză care să-i îndrume
nechibzuitul pas migrator.
Fuga pare să se hrănească cu timp,
respiră distanță și privește, de foarte departe,
un orizont de dărâmături.
Fugii îi este frig în pielea pântecelui său
răsună cuvinte grave curaj uimire ploaie.
Fuga vrea se vrea a fi un pește abisal ajuns la suprafață:
după atâta întuneric,
înecat în adânc de atâtea secole,
strălucesc primele picături de lumină
peste spinarea-i albă de făptură osândită.
Dar fuga e un naufragiu
iar chipul tău un pumn de sare
dizolvat în trecerea orelor.
Treaba
nufragiaților
misiunea exploratorilor
Și acum marea nu
ne mai ajunge
iar
viața are gust de puțin
La huida
Huí, es cierto. Mas luego...
Huir es un naufragio,
un mar en el que buscas tu rostro,
inútilmente,
hasta convertirte en náufrago de sal,
cristal en el que brilla la nostalgia.
Huir tiene el olor de la esperanza,
huele a cierto y a traición,
se siente vigilado, está perdido
y no hay ningún imán que guíe
su insensato paso migratorio.
Huir parece alimentarse de tiempo,
respira distancia y mira, desde muy
lejos,
un horizonte de escombros.
Huir tiene frío y en la piel de su
vientre
resuenan palabras graves valor
asombro lluvia.
Huir quisiera ser un pez abisal que ha
llegado a la superficie:
después de tanto oscuro,
de tantos siglos anegado en la
profundidad,
brillan las primeras gotas de luz
sobre su lomo albino de criatura
castigada.
Pero huir es un naufragio
y tu rostro un puñado de sal
disuelto en el transcurso de las horas.
Tarea de
náufragos
misión de
exploradores
Pero el mar
ya no nos basta
y la vida
nos sabe a poco
Comentarios
Publicar un comentario