"Dualidad" - "Dualitate" de Elena Liliana Popescu (traducido al español por Elisabeta Boțan)
Elena Liliana Popescu |
DUALIDAD
Cuando el sol está lejos
y dispersada la luz de las estrellas,
hay una hebra de oscuridad
y otra de luz, en juego se abrazan
y la luna fría, pálida, callada lo mira.
La voz de ella atraviesa el silencio.
– ¡Oh, loco juego, si pudieras darme
a cambio de silencio, incertidumbre,
y por la soledad, inquietud!
¡Pide lo que quieras
y si pudieras, me cumplas
ese ruego!
– ¿Me pides inseguridad?
¡Nada es más fácil!
Pero sé, que en cuanto
vivas la incertidumbre,
ayuda otra vez me pedirás.
¡Entonces debería darte,
lo que ahora te pido!....
DUALITATE
Când soarele-i departe
şi-a stelelor lumină-i
dispersată,
doar geană de-ntuneric
cu geană de lumină, se cuprind
în joc
şi luna rece, palidă,
tăcută îl priveşte.
Tăcerea e străpunsă de
glasul ei.
– O, joc nebun, de poţi,
în schimbul liniştei,
nesiguranţă,
şi a singurătăţii,
nelinişte să-mi dai!
Orice vei vrea tu
cere-mi
de vei putea, această
rugăminte
să mi-o îndeplineşti!
– Nesiguranţă-mi ceri?
Nimic nu-i mai uşor!
Dar ştiu, că de îndată
ce vei trăi neliniştea,
tu îmi vei cere din nou,
să te ajut.
Ar trebui să-ţi dau
atunci,
ceea ce-ţi cer acum!...
ceea ce-ţi cer acum!...
Comentarios
Publicar un comentario