"Omagiu lui Antonio Machado"-" Homenaje lui Antonio Machado"de Jesús García Moreno (traducido en rumano por Elisabeta Botan)
Jesús García Moreno
OMAGIU LUI ANTONIO MACHADO
Privire profundă.
Expresie tristă.
Crudul verb al peisajului gol.
Duios în iubire.
Criticul nedreptei realități.
Dușmanul violenței.
Cu poezia ca o armă, a înfruntat moartea.
O luptă cruntă
împotriva speranței unui popor,
la împiedicat să fie fericit într-o altfel de Spanie...
Trupul îi zace departe.
Într-un ținut, atât de apropiat,
că nu pare străin.
Deși ne e dor depărtarea rămășițelor sale.
Glasul său răsună printre noi.
Versurile sale mai trezesc înțelegerea cu viața.
Amor pentru judecată, iubitor de dreptate.
În unele seri,
așezat pe marginea digului,
cu chipul nemișcat, atins doar de briză
în tumultul gândurilor mele;
aștept să văd trecând un marinar cu pieptul gol.
Cu un bagaj sărac.
Care scrutează orizontul cu privire pătrunzătoare,
în timp ce corabia se ciocnește
”acea corabie” care nu se mai întoarce.
Din cartea ”Entre palabras” Editorial Poesía eres tu, Madrid, 2013
HOMENAJE A ANTONIO MACHADO
Entrañable mirada.
Expresión triste.
Crudo verbo para el desnudo paisaje.
Tierno en el amor.
Crítico con la realidad injusta.
Enemigo de la violencia.
Se enfrentó a la muerte con la poesía por arma.
Una guerra cruel
contra la esperanza de un pueblo,
le privó de ser feliz en una España diferente...
Su cuerpo yace lejos.
En una tierra que, de tan próxima,
no parece extraña.
Aunque extrañemos la lejanía de sus restos.
Su voz vive entre nosotros.
Sus versos aún despiertan compromiso por la vida.
Amor por la razón y amantes de la justicia.
Algunas tardes,
sentado en un rincón del muelle,
con el rostro fijo, solo turbado por la brisa
y el fragor de mis pensamientos;
espero ver pasar a un marinero con el torso desnudo.
Escaso de equipaje.
Que con mirada profunda otee el horizonte,
mientras aborda la nave,
“esa nave” que nunca ha de tornar.
Del libro “Entre palabras” Editorial Poesía eres tú, Madrid, 2013.
Comentarios
Publicar un comentario