”Genom comun”-"Genoma común" de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)
Amando García Nuño |
GENOM COMUN
"Există în mine un gol atroce, o indiferență
care îmi face rău”(Camus)
Viața era simplă, pe atunci.
Împărțeam lumea
între buni și răi,
bogați și săraci, indieni și americani.
Totul se potrivea, iar călăii
își întindeau conștiința
să se zvânte pe funia spânzuratului.
Îmbătrânirea a presupus
niveluri înalte de glucoză în sânge,
vreo cicatrice, și mai ales,
intuirea că în lada
unde ni se destrăma istoria,
Robin Hood era un sicar
ce își încasa meschinătatea la negru.
Partea cea mai proastă a timpului era
spoiala ce îngropa polițe,
să vadă praful înecând
această beție rugoasă de baricade,
genomul comun al imposturii.
Îmbătrânirea a însemnat
a ghici, chiar dacă era prea târziu,
ranchiuna ce se ascunde în ignoranță.
Să știi că în cufărul
jocurilor nu mai rămâneau indieni,
nici cowboy, doar soldăței
cu inimă de plumb
și gestul golului în privire.
GENOMA COMÚN
“ Hay en mí un vacío atroz, una indiferencia que me hace daño” (Camus)
La vida era sencilla,
entonces.
Dividíamos el mundo
entre buenos y malos,
ricos y pobres,
indios y americanos.
Todo encajaba, y los
verdugos
tendían su conciencia
a orear en la soga
del ahorcado.
Envejecer supuso
niveles altos de
glucosa en sangre,
alguna cicatriz, y
sobre todo,
intuir que en el
cajón
donde se deshilaba
nuestra historia,
Robin Hood era un
sicario
que cobraba su
mezquindad en negro.
Lo peor del tiempo
era
su pátina que
sepultaba estantes,
ver el polvo anegando
esa tosca embriaguez
de barricadas,
el genoma común de la
impostura.
Envejecer supuso
adivinar, aunque
fuera ya tarde,
el rencor que subyace
en la ignorancia.
Saber que en el baúl
de los juegos no
quedaban ya indios
ni vaqueros, tan solo
soldaditos
con el alma de plomo
y el gesto del vacío
en la mirada.
Comentarios
Publicar un comentario