jueves, 16 de julio de 2015

"Dualidad" - "Dualitate" de Elena Liliana Popescu (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Elena Liliana Popescu





DUALIDAD

Cuando el sol está lejos
y dispersada la luz de las estrellas,
hay una hebra de oscuridad
y otra de luz, en juego se abrazan
y la luna fría, pálida, callada lo mira.
La voz de ella atraviesa el silencio.
– ¡Oh, loco juego, si pudieras darme
a cambio de silencio, incertidumbre
y por la soledad, inquietud!
¡Pide lo que quieras
y si pudieras, me cumplas
ese ruego!
– ¿Me pides inseguridad?
¡Nada es más fácil!
Pero sé, que en cuanto
vivas la incertidumbre,
ayuda otra vez me pedirás.
¡Entonces debería darte,
lo que ahora te pido!....




DUALITATE


Când soarele-i departe
şi-a stelelor lumină-i dispersată,
doar geană de-ntuneric
cu geană de lumină, se cuprind în joc
şi luna rece, palidă, tăcută îl priveşte.
Tăcerea e străpunsă de glasul ei.
– O, joc nebun, de poţi,
în schimbul liniştei, nesiguranţă,
şi a singurătăţii, nelinişte să-mi dai!
Orice vei vrea tu cere-mi
de vei putea, această rugăminte
să mi-o îndeplineşti!
– Nesiguranţă-mi ceri?
Nimic nu-i mai uşor!
Dar ştiu, că de îndată
ce vei trăi neliniştea,
tu îmi vei cere din nou, să te ajut.
Ar trebui să-ţi dau atunci,
ceea ce-ţi cer acum!...



No hay comentarios:

Publicar un comentario