Poem(a) 1 de Iván Vergara. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

Iván Vergara

Nimeni nu-ți va spune cum moare timpul

Nimeni nu-ți va da semne ale soartei sale

nici nu-ți va spune cum să-i învingi efortul.

Timpul e un aer static,

îl trecem

nu va fi cine să-ți vorbească despre neliniștea erelor,

cine să decidă că în fața oglinzilor va domni vidul,

cine să decidă că noaptea va vorbi prin ea însăși,

că no vor fi câini destui pentru rug

nu va fi cine să-ți spună ce piramide sunt false,

cine va răscumpăra intenția ce clasifică,

cât mers rătăcitor va conduce spre glasul

unui timp îmbătat de secetă,

condensat cu suflete rătăcitoare

nu va fi cine să-ți spună cât de sterile sunt aceste verbe,

ceasul va ști de sine și va fi un reflex al omului

un ocean fără insule, un ocean fără un pământ pentru a fi cucerit.

Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

Nadie te dirá cómo muere el tiempo

Nadie te dará señas de su azar

ni te dirá cómo vencer su esfuerzo.

El tiempo es un aire estático,

lo transcurrimos

no habrá quien te hable de la angustia de las eras,

quien decida que frente a los espejos reinará el vacío,

quien decida que la noche hablará por sí misma,

que no habrá perros suficientes para la hoguera

no habrá quien te diga qué pirámides son falsas,

cómo rescatar la palabra del conato clasificatorio,

cuánto andar errante conducirá a la voz

de un tiempo ebrio de sequía,

denso de almas errantes

no habrá quien te diga cuán estériles son estos verbos,

el reloj sabrá de sí y será en el reflejo del hombre

un océano sin islas, un océano sin tierra que conquistar
Del poemario: Era Hombre Era Mito Era Bestia, publicado por la Editorial Ultramarina C&D, 2013.