miércoles, 9 de mayo de 2018

Poem(a) XV de Ángela Serna. Traducere/ Traducción ©Elisabeta Boțan.


Ángela Serna












XV


Limita ce desparte viața de absență
când n-ai fost vizitat de Parcă,
e doar o metaforă înfumurată,
nota plângătoare smulsă
din coardele unei vechi
și sparte viori.

Numai cine a trăit cu Ursitoarele,
cu toate, și continuă viu, poate, și trebuie,
să vorbească de Moarte.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

XV

El límite que separa vida y ausencia,
cuando no has sido visitado por la Parca,
es sólo engreída metáfora,
plañidera nota arrebatada
a las cuerdas de un viejo
y roto violín.

Sólo quien ha convivido con las Moiras,
con todas, y sigue vivo, puede, y debe,
hablar de la Muerte.

No hay comentarios:

Publicar un comentario