Poem(a) XLIX de Ángela Serna. Traducere/ Traducción © Elisabeta Boțan.

XLIX

Colb deja,

colb definitiv,

vei aluneca spre un alt sud

în timp ce eu, ancorată în acest nord

ce mă adăpostește, voi vedea norii trecând.

Și când voi închide caietul în care scriu,

transformat acum în melc, voi simți murmurul

apei, mângâierile nisipului

și îmbrățișarea vântului.

Pentru că, știu, cândva,

de cealaltă parte a lumii,

într-un alt idiom, poate,

cineva se va gândi la noi.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Ángela Serna

XLIX

Polvo ya,

definitivamente polvo,

te deslizarás hacia otro sur

mientras, anclada a este norte

que me acoge, yo veré pasar las nubes.

Y cuando cierre el cuaderno en el que escribo,

convertido ahora en caracola, sentiré el murmullo

del agua, las caricias de la arena

y el abrazo del viento.

Porque sé que algún día,

al otro lado del mundo,

en otro idioma, tal vez,

alguien nos pensará.