martes, 29 de mayo de 2018

Poem(a) XLIX de Ángela Serna. Traducere/ Traducción ©Elisabeta Boțan.



Ángela Serna


XLIX


Colb deja,
colb definitiv,
aluneci spre un alt sud

în timp ce eu, ancorată în acest nord
ce mă adăpostește, voi vedea norii trecând.


Și când voi închide caietul în care scriu,
transformat acum în melc, voi simți murmurul
apei, mângâierile nisipului
și brațul vântului.


Pentru că, cândva, știu,
de cealaltă parte a lumii,
într-un alt idiom, poate,
cineva se va gândi la noi.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

XLIX

Polvo ya,
definitivamente polvo,
te deslizarás hacia otro sur

mientras, anclada a este norte
que me acoge, yo veré pasar las nubes.

Y cuando cierre el cuaderno en el que escribo,
convertido ahora en caracola, sentiré el murmullo
del agua, las caricias de la arena
y el abrazo del viento.

Porque sé que algún día,
al otro lado del mundo,
en otro idioma, tal vez,

alguien nos pensará.

No hay comentarios:

Publicar un comentario