lunes, 7 de mayo de 2018

Poem(a) VII de Ángela Serna. Traducere/ Traducción ©Elisabeta Boțan.

 
Ángela Serna




VII


Un deșert e mai mult decât nisip,
e praf de oase triturate
sub acțiunea vântului de vest.


Glasul oaselor
rătăcind fără întoarcere.

O condamnare pe viață a strămoților
căutători de cuvinte ce estompează amintirea
în dune pe care nici măcar aerul nu le poate trece.

Ca și ei, ne vom lăsa oasele
în acealeași dune, fără nume,
fără epitaf. Cu o singură dorință:

să simțim,
când stelele ies din letargie
și soarele se vampirizează pe cer,

pulsul cuvântului
trecut aproape de mare.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




VII

Un desierto es más que arena,
es polvo de huesos triturados
por la acción del viento del oeste.

La voz de esos huesos
vagando sin retorno.

Una cadena perpetua de antepasados
buscadores de palabras que suavicen el recuerdo
en dunas que ni el aire consigue traspasar.


Como ellos, dejaremos nuestros huesos
en las mismas dunas, sin nombre,
sin epitafio. Con un único deseo:

sentir,
cuando las estrellas salen de su letargo
y el sol se vampiriza en el cielo,
                                   
el latido de la palabra
preterida cerca del mar.

No hay comentarios:

Publicar un comentario