”Marea” - ”El mar” de Ángel Guinda. Traducere/ Traducción ©Elisabeta Boțan.

Marea

Capul meu e o mare înconjurată de munți

unde urlă tăcerea

iar norii se odihnesc precum pescărușii morți.

Capul meu e o mare între schele de ceață,

sau prăfuirea uriașă a demolărilor.

Capul meu e o mare.

O mare ale cărei ferestre tremură ca fulgerele

și în valurile căreia sună ecoul sorilor.

Capul meu e o mare de moloz și labirinturi

unde caii aerului își agită coamele.

Capul meu e o mare. Și în porturile ei în flăcări

ancorează vulcanii și se pierd amintirile.

Capul meu e o mare de detonări,

tobele de fum ale unui adio în ruine.

Capul meu e o mare

sau registrul dărâmărilor,

ale reziduurile cerului, ale comorile pierdute.

Capul meu e o mare.

Capul meu e o mare de ambuscade și tunele,

avalanșe de lumină și sete fisurată.

Mișcarea nemișcării, capul meu e o mare.

Capul meu e o mare în fundul căreia strigă

sinucigașii apei, bărcile și avioanele

ciuruite de orizont.

Capul meu e o mare pe ale cărei plaje copiii

se joacă privind căderea bomboanelor de foc

ale războaielor dintr-o lume în care lumea mea nu există.

Capul meu e o mare unde am naufragiat.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

Ángel Guinda
Foto ©Elisabeta Boțan

El mar

Mi cabeza es un mar rodeado de montañas

donde ruge el silencio

y las nubes reposan como gaviotas muertas.

Mi cabeza es un mar entre andamios de niebla,

o la gran polvareda de las demoliciones.

Mi cabeza es un mar.

Un mar cuyas ventanas tiemblan como relámpagos

y en sus olas retumba el eco de los soles.

Mi cabeza es un mar de enrona y laberintos

donde agitan sus crines los caballos del aire.

Mi cabeza es un mar. Y en sus puertos en llamas

atracan los volcanes, los recuerdos zozobran.

Mi cabeza es el mar de las detonaciones,

los tambores de humo del adiós y sus ruinas.

Mi cabeza es un mar

o el libro de registro de los derrumbamientos,

los escombros del cielo, los tesoros perdidos.

Mi cabeza es un mar.

Mi cabeza es un mar de emboscadas y túneles,

avalanchas de luz y sed resquebrajada.

Conmoción de lo inmóvil, mi cabeza es un mar.

Mi cabeza es un mar en cuyo fondo claman

los suicidas del agua, los barcos y aviones

acribillados por el horizonte.

Mi cabeza es un mar y, en sus playas, los niños

juegan a ver caer caramelos de fuego

de las guerras de un mundo donde no está mi mundo.

Mi cabeza es el mar donde yo he naufragado.