lunes, 29 de mayo de 2017

”Întâlnire” - ”Encuentro” de Fernando Pastor Pons. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Fernando Pastor Pons




Întâlnire


Uite, sunt zile în care toate
ți se strică, când toate
ți se încâlcesc
în umbre de siliciu,
zile în care ploaia cea mai
blândă ți se întristează pe chip
pe trup și, în loc de mireasmă 
de levănțică și de cimbru, 
ți se strecoară stânjenitoare prin haine; zile
cu pas stângaci la trezire,
cu poticniri frustrante
și continue spre limita arcului
nimicului; zile acoperite 
de recife în inversul
spațiului teogoniei precum
asteroizii ce avansează luxurioși spre
corpul insinuant al unei stele;

și atunci
treci tu
și într-o clipă
ziua

                               se umple
                               de culoare.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Encuentro



Mira, hay días que todo
se te rompe, que todo
se te entrama
con sombras de silicio,
días en que la lluvia mas
templada se te enoja en la cara
en el cuerpo y, en vez de aroma
a espliego y a tomillo, se recala
en tu ropa incomodada; días
de pie siniestro al levantarse,
de tropiezos frustrantes
y continuos contra el borde del arco
de la nada; días cubiertos
de arrecifes en el inverso
espacio de la teogonía como
asteroides que avanzan lujuriosos contra
el cuerpo insinuante de una estrella;

y entonces
pasas tú
y en un segundo

se llena
                        de colores
                         la jornada.



viernes, 19 de mayo de 2017

Poem(a) 10 de Tive Martínez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Tive Martínez









Poem 10





"Libera me, Domine, de morte aeterna"
(T. Luis de Victoria - Officium Defunctorum)



Maestre Luis de Victoria,
oare cantorii din vremea voastră
erau mai puțin pioși
sau organistul cânta cu mai puțină dăruire?
Și din această cauză
nu le-a ascultat Preaînaltul rugile?


Iertați-mă, atunci, că nu am încredere
într-un Creator care se lasă mișcat
mai mult de sacrificiile sângeroase
decât de frumuseațea pură a liturghiilor voastre.


Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Poema 10



"Libera me, Domine, de morte aeterna"
(T. Luis de Victoria - Officium Defunctorum)




Maestro Luis de Victoria,
¿será que fueron menos devotos
los cantores en vuestro tiempo
o tañía el organista con mayor desgana?
¿Fue por eso que el Altísimo
no atendió las súplicas?

Disculpad, pues, que no confíe
en un Creador a quien conmueven más
los sacrificios sangrientos
que la belleza limpia de vuestras misas.

Si Él no respondió entonces,
cuando le ofrecisteis lo mejor
del ingenio humano,
¿tendrá piedad de nosotros ahora
que son mayores nuestros pecados?


jueves, 18 de mayo de 2017

Poem(a) 9 de Tive Martínez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.



Tive Martínez





Poem 9



"Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, misere nobis"

(J. S. Bach - Messe in H-moll)

Cântă Kathleen Ferrier.

Pentru o clipă,
iluzia vibrează precum aatomul
și se prăbușește-ntr-o clipită.

Ruptă legătura, descumpănit, îmi contemplu picioarele.
Descopăr că am rămas prizonierul acestui trup.

Consolarea nu-i definitivă.
Trebuie să mă întorc la mâinile mele umflate.


Lumea a redevenit de nelocuit.




Poema 9





"Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, misere nobis"
(J. S. Bach - Messe in H-moll)




Canta Kathleen Ferrier.

Por un instante,
la ilusión vibra como un átomo
y en un tris se desvanece.

Roto el lazo, desasido, contemplo mis piernas.
Descubro que sigo preso de este cuerpo.

El consuelo no es permanente.
He de volver a mis manos abotargadas.



El mundo otra vez inhabitable.

”Privesc spre cer” - ”Miro al cielo” de Gregorio Muelas Bermúdez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

Gregorio Muelas Bermúdez






Privesc spre cer



Degeaba privesc spre cer
câutând după un nor
o urmă care să reziste la vânt,
trecerea suspendată a păsărilor
pe albastrul perfect.


Cum să-l ating
cu vârful unui deget
dacă nu există vreo urmă care să dureze,
nici pasăre să-și poată suspenda zborul.

Degeaba mă uit:
nici urmă de pasăre pe firmament.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan



MIRO AL CIELO


Inútilmente miro al cielo
buscando detrás de una nube
una huella resistente al viento,
el paso suspendido de las aves
sobre el azul perfecto.

Cómo tocarlo
con la yema de un dedo
si no hay huella que resista,
ni ave capaz de suspender su vuelo.

Inútilmente miro:
ni rastro de aves en el firmamento.

jueves, 11 de mayo de 2017

"Diafane"- "Diáfanas" de Marina Centeno. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.





Diafane 


pentru Bianca Boțan

În trecere, un ciripit de păsărele
își caută refugiu-n așteptări
din gingășia-ți de ninfă a prezentului
ca o dovadă că timpul stă cu liniștea la taină între noi
... când lumea fierbe și absoarbe
transparența cuvintelor
eu ascult zburdălnicia ta de auroră
prin deschizătura ferestrei
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



DIÁFANAS

para Bianca Boțan 

Un silbar de pájaros en la corriente
busca refugio en las  expectativas
de tu suavidad de ninfa contemporánea 
como una muestra de que el tiempo
confabula su silencio entre nosotras
...escucho tu pendular de aurora 
por el resquicio de la pantalla 
cuando el mundo bulle y absorbe 
la transparencia de las palabras 



miércoles, 10 de mayo de 2017

"VOILÀ" de Mircea Petean.Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.


Mircea Petean

                                         
         


VOILÀ


¿para qué sirven los poetas?
para qué sirven los poetas sobre todo en días de abstinencia1-
postdecembristas  postideológicos postdemocráticos² postmodernos post-


yo creo que deberían estar obligados a hacer realmente algo
que hagan cosas útiles para todos y no a estos textos
que nadie necesita

en la medida que avanza en edad
el viejo orador se encoge y se agudiza

eh eh pero qué tienes contra ellos
te creía un admirador de la poesía
un apasionado declamador
un fino catador




y sigo así pero llegó la hora del pragmatismo
señores de aquí y del otro lado de los Cárpatos
pasen a la acción
bastante durmieron  aplazaron esperaron
bastante enclocaron  perdieron el tiempo soñaron
bastante
voilá


eh eh pero qué te pasa con ellos
déjalos en paz deja que escriban
en el fondo no hacen otras estupideces
qué más da si garabatean el papel qué importa si publican también por ahí
algún libro pagado con su dinero o a lo mejor con el dinero de no-sé-quien

por eso mismo que en vez de ganar dinero lo están despilfarrando




y qué más da que se junten para emborracharse
nada de eso daña al cuerpo social


bien dicho nada de eso daña al cuerpo social
pero se están causando daño a sí mismos
y aún te asombras de que caigan como moscas



al fin y al cabo antes o después ellos mismos
abandonan y se retiran quienes a un monasterio
quienes  en las listas electorales de algún partido
quienes  a un periódico quienes en algún centro cultural
quienes en una secta religiosa quienes en una logia masónica
o entre los gruesos muros de un alto silencio





al contrario deberían estar reunidos
ellos  y los gitanos deberían ser exterminados
voilá
a propósito pero a ti cómo te va





yo – digo – desde hace unos días y noches seguidos miro un haya
caído entre helechos
como gira hacia el otro lado
mostrando la piel escamosa de un animal prehistórico
como hace esfuerzos gigantescos para levantarse a dos patas
todas las articulaciones de la tierra crujen
el bosque se mece los puentes vibran
retumba la chapa del mundo
se quiebran los ojos los nervios se parten los cuerpos sangran
se rompen tímpanos se abren cabezas
a través de las grietas la noche penetra hondamente en el cerebro

Ayúdame Señor que soy muy mayor  y tengo un niño de teta-
susurra el viejo exterminador en su barba – ¡arre maldito!-
luego grita desde los riñones al único caballo que le había quedado de una potencial caballeriza
y siendo ese un caballo robado
gira el látigo sobre su cabeza
gira los ojos rojos sobre el huerto
que está en plena etapa de maduración 
y
antes de desaparecer para siempre
dice -

¿Estás enfermo?

No, ¿por qué lo iba a estar?
Soy libre.
Voilá.

 ¹El poeta hace un juego de palabras de la expresión rumana “vremuri de post” que significa días de abstinencia y la palabra “post” lo que significa “después de” esos periodos mencionados en el siguiente verso.

²Se refiere a los periodos que siguieron a la Revolución rumana de 1989.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Poema publicado en la revista Crátera nº 1 marzo 2017



  VOILÀ        
 

la ce bun poeţii?
la ce bun poeţii mai ales în vremuri de post –
postdecembristepostideologice postdemocratice postmoderne post‑

eu cred c‑ar trebui puşi să facă şi ei realmente ceva
să producă bunuri folositoare tuturor iar nu texte
care nu trebuie nimănui

pe măsură ce înaintează în vârstä
bătrânul orator se împuţinează şi se ascute

ei ei dar ce‑ai cu ei
te ştiam un admirator al poeziei
un declamator pătimaş
un fin degustător

şi am rămas dar a bătut ceasul pragmatismului
treceţi la acţiune domnilor de dincoace
şi de dincolo de Carpaţi
destul aţi dormit amânat aşteptat
destul aţi clocit tândălit şi visat
destul
voilà

ei ei dar ce‑ai cu ei
lasă‑i în pace lasă‑i să scrie
în fond nu se dedau la alte prostii
ce dacă măzgălesc hârtia ce dacă publică şi ei acolo
o carte pe banii lor ori mai degrabă pe banii nu‑ştiu‑cui

tocmai asta e că‑n loc să facă bani îi toacă

şi ce dacă se mai strâng laolaltă şi ard o beţie
asta nu dăunează câtuşi de puţin corpului social

că bine zici nu dăunează câtuşi de puţin corpului social
dar lor le cauzează
şi te mai miri că pier ca muştele cu zile

la urma urmei mai devreme sau mai târziu renunţă
ei înşişi se retrag care la mănăstire
care pe listele electorale ale vreunui partid
care la vreun ziar care la vreun cămin cultural
care într‑o sectă religioasă care într‑o lojă masonică
ori între zidurile groase ale unei înalte tăceri

ba nu c‑ar trebui strânşi
ăştia şi ţiganii ar trebui exterminaţi
voilà
apropo dar tu ce mai faci

eu – zic – de câteva zile şi nopţi în şir mă uit la un fag
prăbuşit între ferigi
cum se răsuceşte pe partea ailaltă
dezvăluind pielea solzoasă a unui animal preistoric
cum face sforţări uriaşe să se ridice în două labe
pământul pârâie din toate încheieturile
pădurea se clatină podurile vibrează
tăblăria lumii vuieşte
ochii crapă nervii plesnesc trupuri sângerează
se sparg timpane se despică ţeste
prin crăpături noaptea pătrunde adânc în creieri

Doamne ajută‑mă că‑s om bătrân şi cu copil de ţâţă –
şopteşte în barbă bătrânul exterminator – dii boală! –
urlă apoi din rărunchi la singurul cal rămas dintr‑o potenţială herghelie
şi acela un cal de furat
roteşte biciul deasupra capului
ochii roşii se rotesc deasupra grădinii de legume şi zarzavaturi
aflată în plin proces de maturizare
şi
înainte de a dispare definitiv
zice –

Eşti bolnav?

Nu, de ce-aș fi ?
Sunt liber.
Voilà.






Poema publicado en la revista Crátera nº 1 marzo 2017


”Pentru speranță” - ”A la Esperanza” de Heberto de Sysmo, José Antonio Olmedo López-Amor. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.



Heberto de Sysmo, 
José Antonio Olmedo López-Amor







Pentru speranță




Elenei Torres


Tu ești, din amintirile mele, cea mai curată,
holografia unei primăveri,
estuar acoperit de magnolii;
tapițerie din sute de copaci arși.
Culoarea exiliată într-o mare închisoare, 
făgăduință de iubirie-n iad,
șipul ce păstrează esențele
care topesc norii îndoielii.
Un soare ce nu se supune umbrelor,
îmbrățișarea de lumină ce aduce alinare
pentru oricine s-ar întoarce din întuneric,
urma ce arată că încă n-a pierit
cel pentru care mi-aș da viața.
Motivul pentru care mă ridic 
în fiecare zi cu așteptarea promisiunilor neîmplinite,
un vis nesfârșit pe care-l leagăn
și-l îngrijesc, jelind inocența.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




A  la Esperanza

A Elena Torres

Tú eres, de mis recuerdos, el más limpio,
holografía de una primavera,
un estero cubierto por magnolias;
tapiz de cientos de árboles quemados.
Un color confinado a una gran celda,
la promesa de amor en el infierno,
el frasco que contiene las esencias
que disuelven las nubes de la duda.
Un sol entre las sombras protestando,
el abrazo de luz que reconforta
a cualquiera que vuelva de lo oscuro,
la huella que demuestra que aún no ha muerto
aquello por lo que mi vida diera.
El motivo por el que me levanto
cada día a esperar promesas rotas,
el sueño inacabado que yo acuno
y protejo, llorando a la inocencia.




lunes, 8 de mayo de 2017

"Sintagmas literarios", nº 3(26), mayo de 2017- "Sintagme literare”, nº 3 (26), mai, 2017

-- La revista rumana "Sintagmas literarios", nº 3 (26), mayo de 2017 publica en la página 69, algunos poemas, que he traducido a rumano,  de la escritora colombiana Sofía Rodríguez García.
La revista se publica en soporte digital y en papel bajo la égida de la Asociación Cultural “Vatra Dudeșteană”.
-- Revista "Sintagme literare”, nº 3 (26), mai, 2017, publică la pagina 69, câteva poeme pe care le-am tradus în română, ale scriitoarei columbiene Sofía Rodríguez García.
Revista se publică pe suport digital și pe hârtie sub egida Asociației Culturale “Vatra Dudeșteană”.







”Aceeași cărare” - ”Un mismo sendero” de Heberto de Sysmo, José Antonio Olmedo López-Amor. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Heberto de Sysmo
José Antonio Olmedo López-Amor





Aceeași cărare


Compendiul acesta de plâns spasmatic,
predica unei cosmologii 
de sanscriți răniți, cărunte versuri,
ce azi s-au întrupat caiet,
ziua de mâine îl poate transforma în sare,
sarea amintirilor tale înfrățite
în orfevreria unei dureri
ce înșiră daunele, sărurile mării
memoriei înfumurate, care la apusul său
ne arată la toți, aceeași cărare.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan






Un mismo sendero



Este compendio de llanto espasmódico,
la prédica de una cosmogonía
de sánscritas heridas, canos versos,
que hoy ya tienen la forma de un cuaderno,
mañana puede convertirse en sal,
la sal de tus memorias hermanadas
a la orfebrería de un dolor
que engarza daños, las sales del mar
de la memoria fatua, que en su ocaso
nos muestra a todos, un mismo sendero.

Poem(a) 7 de Tive Martínez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.



Tive Martínez



Poem 7




Ieri am fost din nou la lacul cu crapi înecați
fascinat de mirosul lui ca de mâl.
Aici mi-a dăruit Ofelia pântecele-i rotunjit
și sânii palizi împânziți de melci.
Pletele ei verzi zăceau nemișcate în adâncul
în care se cuibăreau capcanele mortale ele libelulei.
M-am împotrivit să-i fiu supus cu un colier de pietre
ca și câinii disperați, ca atunci când stăpânii li se aruncă
pentru a-și găsi odihna în apele stătătoare.
M-am zbătut între corupția crinilor și cea a mentei;
din fuga mea mi-aduc aminte doar de răsuflarea neagră

și de un ultim stertor scufundat în urma mea.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Poem(a) 7

Ayer volví al estanque de las carpas ahogadas,
cautivo de su perfume como en el tarquín.
Allí me brindó Ofelia el vientre convexo                                                                         
y unos senos muy pálidos nublados de caracolas.
La cabellera verde yacía inmóvil en el fondo
donde anidan las trampas mortales de la libélula.
Luché por no entregarme a ella con un collar de piedras
como los perros desahuciados, como se arrojan sus amos
para encontrar reposo en las aguas detenidas.
Me debatí entre la corrupción de lirios y de mentas;
de mi huida solo recuerdo la densa vaharada negra
y un último estertor inmerso tras de mí.