domingo, 10 de diciembre de 2017

"La revista cultural mensual rumana VATRA VECHE (El antiguo hogar), IXº año de aparición número 10 (106), octubre de 2017" - "Revista VATRA VECHE, anul IX de apariție, numărul 10 (106), octombrie de 2017"


-- La revista cultural mensual rumana VATRA VECHE (El antiguo hogar), IXº año de aparición número 10 (106), octubre de 2017, publica en la página 69 una selección de poemas firmadas por el escritor español Jesús de Matías Batalla que hace poco he traducido a rumano.
La revista se publica en soporte digital y en papel.

-- Revista cultural VATRA VECHE, anul IX de apariție, numărul 10 (106), octombrie de 2017, publică la pagina 69 o selecție de poeme semnate de scriitorul spaniol Jesús de Matías Batalla pe care le-am tradus de curând în română.
Revista se publică în format digital și pe hârtie.







viernes, 8 de diciembre de 2017

”Insula” - ”La isla” de Alfonso Brezmes. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Alfonso Brezmes





Insula


Am ales să trăiesc acestă neorânduială,
orașul acesta de iarnă, tundra aceasta
de clădiri cenușii ca niște prevestiri,
pentru a putea iubi ceea ce îmi lipsește:
acea insulă, lumina, recifele sale,
unde strălucește comoara ascunsă

pe care cândva am îngropat-o lângă copilăria mea. 
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



La isla


Elegí para vivir este desorden,

esta ciudad de inviernos, esta tundra

de edificios grises como augurios,

para poder amar lo que me falta:

aquella isla, la luz, sus arrecifes,

en donde brilla oculto ese tesoro

que un día enterré junto a mi infancia.


jueves, 7 de diciembre de 2017

”Mărturisirea” - ”La confesión” de Alfonso Brezmes. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Alfonso Brezmes








Mărturisirea

A mărturisit că-mi citea

poemele ca s-o ia somnul,

fără să-și dea seama că,

în realitate, visele mele erau

cele ce se foloseau de poemele

pentru a intra în ea.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan 






La confesión

Confesó que leía

mis poemas para coger sueño,

sin darse cuenta de que,

en realidad, eran mis sueños

los que usaban los poemas


para entrar en ella.

lunes, 27 de noviembre de 2017

”Crimă perfectă” -”Crimen perfecto” de Alfonso Brezmes. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Alfonso Brezmes










Crimă perfectă

Dintre toate crimele pe care le-am comis,

regret doar una:

că nu am ucis de tot dorința,

vulturul acesta abject și nesătul

ce mă face să cred


că mai sunt viu.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


Crimen perfecto



De todos los crímenes que cometí,

sólo me arrepiento de uno:

no haber matado del todo el deseo,

ese buitre abyecto e insaciable

que me hace creer

que sigo estando vivo.

jueves, 16 de noviembre de 2017

"Gramatica iubirii" - "Gramática del amor" de Alfonso Brezmes. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Alfonso Brezmes









Gramatica iubirii

Eu știu.

Tu știi.

Noi știm.

Dar ei nu știu.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan






                          

Gramática del amor

Yo lo sé.

Tú lo sabes.

Nosotros lo sabemos.

Ellos no lo saben.

lunes, 6 de noviembre de 2017

”N-ai citit poveștile” - ”No leíste los cuentos” de Alfonso Brezmes.Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Alfonso Brezmes



N-ai citit poveștile


Și așa îți merge.
E târziu deja pentru lamentări:

Se face noapte

și curând va fi întuneric.

Vezi gura aceasta, iubire?

E făcută pe măsura viselor tale.

Acum nu mai e timp. Închide ochii

N-ai citit povești,

și acum, eu -așa e povestea-

va trebui să te mănânc.



Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



 No leíste los cuentos


Y así te va.

             Ya es tarde para lamentos:

Se hace de noche

y pronto estará oscuro.

¿Ves esta boca, amor?

Está hecha a la medida de tus sueños.

No hay tiempo ya. Cierra los ojos

No leíste los cuentos,

y ahora, yo -así es la historia-

tendré que comerte.

"El silencio" - " Tăcerea"de Dan Drăgoi. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.

Dan Drăgoi
Foto: Bianca Boțan








El silencio

¡Qué grande es silencio cuando el sueño está perdido...
Y cae el polvo y todo se vuelve lodo!
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


Tăcerea

Ce mare-i tăcerea când visu-i pierdut...
Și praful s-așterne și totul e lut!

miércoles, 25 de octubre de 2017

”Cânt” - ”Canto”de Gregorio Muelas Bermúdez.Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Gregorio Muelas Bermúdez
Foto: Bianca Boțan













Cânt


Va trebui să lăsăm neumblate drumurile
pe care am umblat cândva desculți
prin locuri verzi și necălcate înainte.


Va trebui să reinventăm povești
a fost odată cum ni se povesteau
cu voce-nceată, în poală,
ce vorbeau despre eroi anonimi,
istorici, ignorați.


Va trebui să plângem vechile tristeți,
acelea care plânsete-au stârnit
în nesfârșite nopți de teamă.


Va trebui să nu uităm trecutul,
să refacem drumuri întrerupte,
vocea celor îngropați să o rescumpărăm ,
să plângem pentru ceea ce ei au plâns
și pentru întâia oară cântul să-l cântăm.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan





Canto


Habrá que desandar esos caminos
que un día anduvimos con pies descalzos
por verdes parajes nunca antes hollados.

Habrá que reinventar las historias
que érase una vez nos contaron
a media voz en el regazo,
que hablaban de héroes anónimos,
intrahistóricos, ignorados.

Habrá que lamentar las viejas penas,
aquellas que vertieron el llanto
en incesantes noches de espanto.

Habrá que no olvidar el pasado,
rehacer los caminos quebrados,
rescatar las voces de los enterrados,
llorar por aquello que ellos lloraron
y entonar por primera vez el canto.


martes, 24 de octubre de 2017

”Ceilalți” - ”Los otros” de Alfonso Brezmes. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

 Alfonso Brezmes

Ceilalți


Apar deodată, după păienjenișul

zorilor. Istoviți argonauți 

ce se întorc cu mâinile goale

din cea mai frumoasă călătorie. Visele

se trezesc domol și, unul câte unul,

-ca și cum ar ști drumul-

trec de partea asta a oglinzii,

ca să se transforme iar în noi.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan






Los otros



Surgen de pronto, tras la telaraña

del alba. Extenuados argonautas

que regresan con las manos vacías

del viaje más hermoso. Lentamente

despiertan de sus sueños y, uno a uno,

-como si ya supieran el camino-

van cruzando a este lado del espejo,


hasta volver de nuevo a ser nosotros.


"Libertad" - "Libertate" de Dan Drăgoi. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.

Dan Drăgoi
Foto: Bianca Boțan






Libertad


¿A caso somos libres? ¿Alguna ventana se nos abrió?
¿O estamos atrapados tal geranio en el tiesto?
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Libertate


Suntem cumva liberi? Ni s-a deschis vreo fereastră?
Sau suntem întemnițați ca mușcata din glastră?

lunes, 23 de octubre de 2017

”Las nubes” - ”Norii”de Bianca Boțan

 Bianca Boț



Las nubes


Para los niños,
un tono de blanco.
Para los cocineros,
algodón de azúcar.
Para los bañistas,
espuma en el cielo.
Para los viejos,
buenos recuerdos.
Y,
Para los poetas,
BUENA POESÍA.


Norii 


Pentru copii,
o nuanță de alb.
Pentru bucătari,
vată de zahăr.
Pentru cei ce se scaldă,
spuma de pe cer.
Pentru cei bătrâni,
amintiri frumoase.
Și,
pentru poeți,

POEZIE BUNĂ!


”Berzele” - ”Las cigüeñas” de Alfonso Brezmes. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

 Alfonso Brezmes







Berzele


Te iubesc

precum berzele iubesc

vechile catedrale:

păsări fidele ce se-ntorc

la minunea cuiburilor lor

fără pic de credință.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan





Las cigüeñas    



Te amo

como aman las cigüeñas

a las viejas catedrales:

fieles aves que regresan

al milagro de sus nidos
           

sin una pizca de fe.

”A doua piele” - ”Segunda piel” de Alfonso Brezmes. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Alfonso Brezmes







A doua piele


Lingându-mi rănile

am descoperit cicatricele

pe care le uitasem

sub pielea ce ne naște

când uneori murim 

și nimeni nu ne îngroapă.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Segunda piel


Lamiendo mis heridas

descubrí las cicatrices

que había olvidado

bajo la piel que nos nace

cuando a veces morimos

y nadie nos entierra.

viernes, 20 de octubre de 2017

”Sunt în tine”- ”Estoy en ti”de Óscar Wong. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Óscar Wong












Sunt în tine 


Sunt în tine 
caut vegetale în originea ta.
Dacă ridic din pântelecle tău mușchii
copacu-l umezești
și îl transformi,
și cântec și râu revărsat
te îndrepți în mișcarea
malurilor.
Sunt în tine
-gol-
ca un copil ce se joacă
de-a aurora.
Casa reverberează cu numele tău
tovarășa
ce cu puterea-ți
mă ridici.
Copilă maternă,
a noastră
a voastră,
iată-mă aici lângă tine
răscumpărând iarba de pe praguri.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Estoy en ti


Estoy en ti
buscando vegetales en tu origen.
De tu vientre los musgos si levanto
el árbol humedeces
y transformas,
si canción o río desbordado
te yergues del ritmo
a las orillas.
Estoy en ti
-desnudo-
como niño que juega
a las auroras.
Reverbera la casa con tu nombre
compañera que fuerzas
a erigirme.
Materna niña
nuestra
vuestra,
heme aquí contigo
rescatando la hierba a los umbrales.

lunes, 9 de octubre de 2017

”Cuvinte și pupile” - ”Palabras y pupilas” de Francisco José Martínez Morán. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Francisco José Martínez Morán





Cuvinte și pupile


Roza visează la un bărbat:
cu o tristețe care-i e străină
își măsoară eroziunile pielii,
înșiră vorbe și pupile,
încercând să-nțeleagă dezamăgirea,
teama și speranța.


Visează că existența se reduce
la sânge la puls și la praf;
visează că trăiește lungi anotimpuri,
se visează palidă și urâtă, se visează
excesiv de bătrână și uitată.


Visează că ceilalați sunt ce care provoacă răni.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Palabras y pupilas


LA ROSA sueña un hombre:
con una desazón que le es ajena
mide las erosiones de su piel,
cataloga palabras y pupilas,
trata de comprender la decepción,
el miedo y la esperanza.

Sueña que la existencia se reduce
a sangre y pulso y polvo;
sueña que vive largas estaciones,
se sueña fea y pálida, se sueña
extrañamente vieja y olvidada.


Sueña que los demás son los que hieren.




"Piatra care germinează" - "Piedra que germina" de Óscar Wong. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.


Óscar Wong






Piatra care germinează


 Când m-ai privit,
ce grație și ce frumusețe ai pus în mine
San Juan de la Cruz

Iubirea coboară.
concepută ca un aprig fulger.

Cu ghearele ei
brăzdează pâmântul.

Și crește muchiul,
lutul alb, copacul
venerat de trib.


Și dragostea se-ntinde
peste răsărit.


Și inima răsare din zi
ca murmurul adânc
                          din piatră
Și oceanul începe
consacratul și impetuosul dans,
unde renaște strălucirea.



Dacă ochii tăi ar privi în ochii mei.
Dacă mi-ai atinge buzele cu buzele tale.
Dacă gura ta ar fi albina nestâmpărată
Sau acul vorace ce răvășește sângele.
Dacă te-ai așeza, însetată, între coapsele mele,
Te-aș iubi, tandru, amețitor,
ca acel ce pentru întâia dată
rupe o violetă.



Când te privesc toate lucrurile ard.
Când eu te iubesc toate pietrele germinează.

Tu vii ca un tril neașteptat
și beau din tine ca din izvorul
la care îngerii se-nchină.

Și vii
Precum dansul liniștit și seducător,
Precum fecunda rouă pe nisip,
cu foșnet ca virtutea a sfântului
înaintea chipului neprihănit, plin de grație și desăvârțire.



Ce trudnică e munca ta, Iubito, de-a fi fermecătoare.


Mă înfioară croncănitul corbului,
zborul lui pegas mă captivează,
trilul glasului tău mă ține fermecat.


Fără tine, gingașă albină, Universul n-are rost.

Te blestem ca înțeleptul profet
Și domnesc ca patriarhul feroce.

Iubită Regină din Valle de Jovel
Cea cu chipul Dulce și Groaznic,
Știu că tu vii de acolo de unde merii cresc
Și că stupi în ochii tăi se-adăpostesc.


Vai câtă miere din iris se revarsă
Și ce desăvârșit ți-e chipul.


Aurul sărutării mele să te ție.
Și piatra cântului meu să ți se închine.


Moartea nu te va răpune.
Nu te va atinge mirosul blestemat al morții
În ciuda legii florilor, se va roti
neînduplecată roata verii și frumusețea-ți
va urma și-apoi va tulbura.



Gazelă, căprioară sau cocor
eu te-ngrijesc cu dragoste de mamă,
și tremur de teamă ca un cumva
să te atingă tristețea realității.

Invoc prezența veșniciei.


Strălucitoare lacrimă de soare:
eu sunt cel ce a trezit din somn șarpele,
eu sunt cel ce a văzut tresărirea unicornului,
eu sunt cel ce a dezlănțuit furia balaurului.


Tulburat și nesigur,
ascult ritmul liniștit al tăcerii pentru a putea cânta
și mă cufund în gol pentru a putea iubi.



Cine zice că spaima calcinează?


Din cea mai înaltă sferă îmi dărui
glasul oceanului.


Și vibrez
               și mă-nfior
                                         și mă dărui
                                                            orbește.



Tulbur neliniștea serii.



Inima, pumn fără glas
Adăpostește cioturi acre și roze,
amare fălci mă devorează.



Și mă dărui ție ca un melc însetat.



Delir, jăratec purificat ce pulsează,
în fața Luminii care orbește?


Mă închin, iarbă firavă, de te uiți la mine,
Inima-mi se pierde în valul neașteptat.



Tu ești strălucirea sonoră a amiezii,
nisipul umed, dragostea.
 Contactar con la traductora Elisabeta Boțan









Piedra que germina


Después que me miraste,
que gracia y hermosura en mí dejaste

                    SAN JUAN DE LA CRUZ

Como raudo rayo fecundado
el Amor desciende.

Con sus garras abre
surcos en la tierra.

Y crece el musgo,
el limo blanco, el árbol
venerado por la tribu.

Y la ternura crece
sobre el alba.

Y el corazón del día surge
como denso susurro
de la roca.
Y el océano inicia
impetuosa danza consagrada.
aquí el fulgor renace.

Si pusieras tus ojos en mis ojos.
Si pusieras tus labios en mis labios.
Si tu boca fuera abeja enardecida
O aguja voraz hurgando en la sangre.
Si te posaras, sedienta, entre mis piernas,
te amaría densa, torva, tiernamente,
como quien por primera vez asoma al mundo,
como quien por primera vez
desgarra una violeta.

Todas las cosas arden si te miro.
Todas las piedras germinan si te amo.

Como gorjeo intempestivo vienes
y tu presencia bebo cual arroyo
donde los ángeles se inclinan.

Como una lenta danza que seduce,
como rocío fértil en la arena,
como la castidad del santo que crepita
ante la suave perfección de la figura inmaculada
vienes.

Qué arduo trabajo el tuyo, Amada: ser hermosa.

El graznido del cuervo me estremece,
el vuelo del pegaso me seduce,
el gorjeo de tu voz me satisface.

Sin ti, abeja tierna, el Universo carece de sentido.

Como un patriarca fiero me conduzco,
como un profeta sabio te profano.

Amada Reina del Valle de Jovel,
La del Rostro Dulcísimo y Terrible,
Sé que vienes de donde crecen los manzanos
Y que en tus ojos anidan las colmenas.

Ay cuánta miel derramándose en el iris
Y cuánta perfección en tu figura.

Que el oro de mis besos te sostenga.
Que la roca de mi canto te consagre.


A TI NO TE DERRIBARÁ la muerte.
A ti jamás te tocará el olor maldito de la tumba
aunque las leyes de la flor, la insobornable
rueda del verano se deslice, y perturben
y acosen tu belleza.

Gacela, grulla o corza
como una madre tierna te cobijo,
pero tiemblo si un golpe lúgubre
de realidad te toca.

Conjuro la presencia de lo eterno.

Brillante lágrima de sol:
yo desperté a la serpiente,
yo vi temblar al unicornio,
yo desaté al dragón enfurecido.

Frágil, perturbado,
para cantar escucho el ritmo lento del silencio,
para amar me sumerjo en el vacío.

¿Quién dice que el terror calcina?

Desde la esfera más alta entrego
mi voz en el océano.

Y palpito
y me erizo
y me consagro
ciego.

Turbo la turbia tarde.

El corazón alberga rosas, muñones agrios,
amargas fauces que devoran.
También es puño enronquecido.

Pero me doy a ti cual caracol sediento.

Delirio, purificada brasa que palpita,
¿ante la Luz qué hacen los ciegos?

Me inclino, hierba endeble, si me miras.
Mi corazón naufraga en ola súbita.

Fulgor sonoro al mediodía eres,
arena humedecida la ternura.