jueves, 29 de diciembre de 2016

Revista Actualitatea Literară, nr 65 -66, anul VII, noiembrie - decembrie, 2016,

¾ La revista cultural rumana Actualitatea Literară número 65 - 66, año VII, noviembre - diciembre, 2016, aloja en la en página 16 una selección de poemas firmados por la  escritora Elena Marqués Núñez, que hace poco he traducido a rumano.
La revista se publica también en soporte de papel.


¾ Revista culturală românească Actualitatea Literară, nr 65 -66, anul VII, noiembrie - decembrie, 2016, găzduiește la pagina 16, o selecție de poeme semnate de scriitoarea Elena Marqués Núñez, pe care le-am tradus de curând în română.
Revista se publică și pe suport de hârtie.

martes, 27 de diciembre de 2016

”Fluturii tac” - ”Las mariposas callan” de Isabel Rezmo.Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan




Isabel Rezmo



Fluturii tac

Dezarmez liniștea în cotitura
rodului tău.
Dezarmez, precum viața,
izvoare de dense strâmbături în noapte.
I-am cerut să vină să mă vadă
în vestibulul unei amiezi.
Și totuși, ascultă,
răsună zgomote blestemate
în coșmarele dimineții.
E vremea care nu iartă.
Lumina se stinge.
Și fluturii tac.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan







LAS MARIPOSAS CALLAN

Desarmo una quietud en el recodo
de tu vendimia.
Desarmo, como la vida,
manantiales de espesas muecas en la noche.
Le pedí que viniera a verme
en el zaguán de un mediodía.
Y sin embargo, escucha,
resuena ruidos malditos
en las pesadillas de la mañana.
Es el tiempo que no perdona.
La luz se extingue.
Y las mariposas callan.

martes, 20 de diciembre de 2016

”Reverberația” - ”La reverberación” de Daniel Montoly. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

Daniel Montoly









Reverberația


Acolo unde reverberația

apei e percepută
de lumina orificiului,
unde craniul
e o frântură de glas
ce așteaptă adormit
ca mâna să-i cerceteze
întreaga istorie
iar taina melcului
explică poziția
cosmosului în sufletul
șarpelui, unde
neliniștea dialoghează,
frigidă, ca piatra
primului om.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




LA REVERBERACIÓN


Donde la reverberación
del agua trasluce
con la luz del orificio,
donde la calavera
es un pedazo de voz
que aguarda dormida
a que la mano indague
toda su historia y
el misterio del caracol
explica la posición
del cosmos en la psiquis
de la serpiente, donde
la inquietud dialoga,
frígida, como la piedra
del primer hombre.

martes, 13 de diciembre de 2016

”Poem pentru Bianca” - ”Poema para Bianca” de Sofía Rodríguez García. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan


 Sofía Rodríguez García






POEM PENTRU BIANCA


Port cu mine flori ce înoată ca valurile
se zbat în brațele lor
decorând sipetele ninsorii

Petalele fac mâinile să alunece
și atârnă visele în copaci
ca niște ciorchini albi de apă

Pânze de bărci recrează ochi  
săltăreți prin fereastra ta
se apropie fermecați
prin semnele sfioase
și liniile zâmbitoare ale chipului tău

”Bine... Sofia, când sosesc?”
Când se vor împlini prezicerile
Când bucuriile vor sta față în față
Când furtunile lor
se vor face topogan de furnici
Când întrebările 
vor căuta răspunsuri
Când hohotele de plâns vor fi îngropat fierbințeala
Și ce să zic de recomandările mele pentru poștaș...
Când nu vor mai fi neglijate de ochelarii săi
Când cometele își vor sădi vânturile reci
Când câmpiile sterpe vor arunca dansuri de pești

În una din ele...
se vor grăbi să te întâlnească pe tine.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



POEMA PARA BIANCA




Llevo flores que nadan como olas
 aletean sus brazos
 adornando los cofres de la nieve

Los  pétalos deslizan las manos
 y cuelgan de los árboles sueños
 como blancos racimos de pepitas de agua

Pañuelos de barcos recrean los ojos
 saltarines por tu ventana
 se acercan hechizados
 por las señales tímidas
 y líneas sonrientes de tu rostro

“Bueno…Sofía, ¿cuándo llegan?”
Cuando se cumplan los pronósticos,
Cuando las alegrías se enfrenten
Cuando  sus tormentas
 sean tobogán de hormigas
Cuando las preguntas
 busquen respuestas
Cuando las carcajadas entierrenla fiebre          
 Y qué decir de mis avisos al cartero…
 Cuando no sean descuidos de sus gafas
 Cuando planten las  cometas  sus vientos fríos
Y los páramos arrojen bailes de peces

En  una  de esas…
se apresuren para encontrarte




domingo, 11 de diciembre de 2016

” Autoportret” - ”Autorretrato” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

 Elena Marqués Núñez



Autoportret



Aș dori să mă prezint.

Eu sunt slăbita
poetă a vânturilor,
cea care ascultă pulsul libelulelor
și secundează orbita
astrului la apus.
Mă bucur să mă trezesc 
în mijlocul lumii,
în zile de cules și de maci,
de minune a pâinilor,
de împărțire a peștilor,
de dumnezei generoși
și pântece roditoare.
Mă culc între staul și parfum,
și refuz refugiul promis de oameni:
gurile acestea dăunătoare ca purecii
ce tulbură rațiunea și saliva,
ce varsă de pe buze
cuvinte fără cadență,
fără vocale, fără rost,
fără substanță și fără accent;
vocabule atât de goale
ca fundul unui pahar.
 Totuși, astăzi am,
mâini argentiniene;
de spumă, de adevăr;
de inimă, de ochi;
de măr, viitorul.
Și totul doarme în mine.
Ca valurile.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan







Autorretrato

Quisiera presentarme.
Yo soy la trasnochada
poeta de los vientos,
aquella que oye el pulso a las libélulas
y secunda la órbita
del astro en su declive.
Celebro levantarme
en la mitad del mundo,
en días de cosecha y amapolas,
de milagro de panes,
de reparto de peces,
de dioses generosos
y vientres en sazón.
Entre aprisco y perfume me recuesto,
y rehúso el refugio que prometen los hombres:
esas bocas dañinas como pulgas
que enturbian la razón y la saliva,
que vierten de los labios
palabras sin cadencia,
sin vocales, sin fruto,
sin meollo ni acento;
vocablos tan vacíos
como el fondo de un vaso.
Hoy tengo, sin embargo,
las manos argentinas;
de espuma, la verdad;
de corazón, los ojos;
de manzana, el futuro.
Y todo duerme en mí.
Como las olas.


sábado, 10 de diciembre de 2016

”las piedras de la casa” - ”pietrele casei” de Valeria Manta Tăicuţu. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan


 Valeria Manta Tăicuţu









las piedras de la casa

¿quién despierta esta niebla
de su blanco sueño?
- aún suenan los cascabeles, un tiempo, a tristeza,
cuando pasan los trineos sin caballos por el camino alto,
tirados hacia arriba por sombras,
hacia el pozo de oro del cielo,
allí los ángeles queman fragancias sonoras
para los gorriones y árboles;
pronto, vendrá una tarde con su vientre deformado,
se tenderá lasciva sobre las piedras de la casa,
las leerá, sin entenderlas.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


pietrele casei

cine trezeşte această ceaţă din
somnul ei alb?
- zurgălăii mai sună un timp, a părere de rău,
când pe drumul înalt săniile trec fără cai,
trase de umbre în sus,
spre fântâna de aur din cer;
acolo îngerii ard miresme sonore
pentru vrăbii şi pomi;
în curând, va veni o amiază cu pântecul ei lăbărţat,
se va întinde lascivă peste pietrele casei,
le va citi, neînţelegându-le.

”În căutarea grației” - ”En busca de la gracia” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

Elena Marqués Núñez











În căutarea grației


Aș putea să încep cu începutul

să mărturisesc găurile mâinii,
să enumăr atâtea greșeli ce nu încap
într-o carte ca acestea unde versurile tind spre obscur
sau să le transform gărgărițele în aripi.


Aș putea să rescriu ceea ce a fost în copilărie,

să vorbesc despre străzi, râuri, fuste scurte,
coifuri de hârtie, notițe de la școală.
Să mă prefac că au fost vise frumoase acolo unde au fost
nopți feroce de insomnie după geamuri sparte.

Aș putea să înșir la grămadă

a) băieții pe care i-am iubit;
b) untul tare pus pe pâine;
c) albastrul nedefinit al ciorapilor;
d) panglici vechi ce niciodată n-au legat nimic.

Sau aș putea aștepta să facă ordine

în treburile lumii.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan






En busca de la gracia

Podría comenzar por el principio
y confesar los huecos de la mano,
contar tantos errores que no caben
donde los versos tienden a lo oscuro
en un libro de estos  o a transformar en alas sus gorgojos.

Podría reescribir lo de la infancia,
hablar de calles, ríos, faldas cortas,
sombreros de papel, notas de clase.
Fingir felices sueños donde hubo
noches fieras de insomnio tras los cristales rotos.

Podría enumerar en un troquel
a) los muchachos que quise;
b) la mantequilla dura sobre el pan;
c) el azul indistinto de las medias;
d) cintas viejas que nunca ataron nada.

O podría esperar a que se ordenen
las cosas en el mundo.

miércoles, 7 de diciembre de 2016

”Dor de ploaie” - ” Anhelo de la lluvia” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

 Elena Marqués Núñez








Dor de ploaie


Să tulburi straturile de flori
cu coji putrede
de înșelare și de pace,
cu saliva veche a ceea ce a fos spus
printre bulevarde și dărâmături.

Să umbli prin cocioabe
căutând inocența spermei,
binevoitorul sărut al alcoolului,
grația obscurului,
tragica virtute a genelor
ocolind noaptea.

Aștept doar ploaia.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan





Anhelo de la lluvia

Perturbar los arriates
con cáscaras podridas
de desengaño y paz,
con la saliva vieja de lo dicho
entre las avenidas y el escombro.

Recorrer los tugurios
buscando la inocencia del esperma,
el indulgente beso del alcohol,
la gracia de lo oscuro,
la trágica virtud de las pestañas
sorteando la noche.


Solo espero la lluvia. 

lunes, 5 de diciembre de 2016

”Fiicele Lesbiei” - ”Hijas de Lesbia” de Elena Marqués Núñez.Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.



Elena Marqués Núñez




Fiicele Lesbiei


Se dezmorțește ziua
peste eterna suprafață a pământului
cu vălul său de mușchi și de semințe.
Amantele își întind mâinile
spre tainicul cot întredeschis al pielii.
Trupurile precum râuri revarsate,
îneacă a coapselor bravură.


Vulcanul vibrează, lava ca o buză
grăbită să aline limbile aprinse.
Nici un milion de libelule nu-i vor face pofta,
vor stinge flacăra ce tremură-n plăcere.

Coline precum mierea, sâni de agavă,
coaste domolite revendicând maci,
grădini ținute într-o rouă stearpă.


Ținuturi mitice de foc peste marea încinsă,
tovarășa Lesbiei își bate joc 
de culmea amorului,
zeița Geea în zenitul său sub cel mai nubil cer:
ce va fi de fragila ființă
ce ne-a dus orbește spre ademenirea focului
în căutarea originii
sferice a lumii...


Un susur de valuri și de păsărele
se desfată în a orgasmelor strălucire.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Hijas de Lesbia

Se despereza el día
sobre la superficie eterna de la tierra
con su vello de musgos y simientes.
Tienden sus manos las amantes
al furtivo recodo de la piel entornada.
Los cuerpos como ríos que rebosan,
que anegan la bravura de sus muslos.

Vibra el volcán, la lava como un labio
corre a aplacar las lenguas encendidas.
Ni un millón de libélulas saciarán su apetito,
apagarán la llama que tiembla en el placer.

Colinas como miel, pechos de agave,
sosegadas costillas reclamando ababoles,
vergeles detenidos en un rocío infértil.


Titánide de fuego sobre la mar adusta,
compañera de Lesbia desdeñando
la cima del amor;
diosa Gea en su cenit bajo el cielo más núbil:
qué será de la frágil criatura
que nos condujo a ciegas al engaño del fuego
en busca del origen
esférico del mundo.

Un murmurar de olas y jilgueros
se goza en el fulgor de los orgasmos.







”Casa care eu am fost” - ”La casa que yo fui” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

Elena Marqués Núñez






Casa care eu am fost


O muchie pe seară.
Vestibulul.
Scara,
un cimitir curat salvând abandonarea.
Taciturnul bronz.
Alinând lungul și întunecatul iz al coridorului
ochiul oglinzii dublând
cereștile gânguriri.



În cămara deschisă,
vestigiile spumei.

În fund, perdeaua,
ca un fluture.
Neliniștea pleoapei
topește griul ingrat al amintirii.

Două palide susurări
îmbrățișează resturile cafelei.

Ce îți va înfiora pielea de var și de faianță
când ziua va încărunți... 
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




La casa que yo fui

Una arista en la tarde.
El zaguán.
La escalera,
un limpio cementerio salvando el abandono.
El bronce taciturno.
Mitiga el olor largo y oscuro del pasillo
el ojo del espejo duplicando
los zureos celestes.

En la despensa abierta,
vestigios de la espuma.

Al fondo, la cortina,
como una mariposa.
La agitación del párpado
diluye el gris ingrato del recuerdo.

Dos pálidos arrullos
abrazan las esquirlas del café.


Qué vibrará en tu piel de cal y de baldosas

cuando el día encanezca...