miércoles, 30 de noviembre de 2016

”Și uriași de pământ” - ”Y gigantes de tierra” de Elena Marqués Núñez.Traducción del español al rumano por Elisabeta Boțan

Elena Marqués Núñez






Și uriași de pământ 


Și ei pășesc cu umerii drepți,
și cu verbul ascuns în nisipuri,
simplu ca trestia ce se îndoaie și se frânge
în vântul lui martie.
Să nu acopere colbul,
urmele ce au fost lăsate de poeți!
Să nu scuipe nimeni trandafirii ce au crescut fără tulpină,
volatili și singuri și curați, fără mândrie.
Mâinile îmbrățișate în lut pe roata olarului,
care frământă vinul, care plâng
neîngrijitul rai,
să nu le atingă lumina.
Tacă zefirii pe lacul neliniștit,
din văgăuna prielnică rugii
unde Quijote strălucirea îi va veghea.
Să-și pună cu toții dinții în cufere sub cheie.
Să se audă numai Adevărul,
Verbul atunci când explodează,
nu îmbucătura lașă a celui ce toate le ignoră
pe pâinea care ne hrănește
și spiritul umflat.


Treacă tăcerea pe buzele necoapte.

Să ne rămână numai versul.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan






Y gigantes de tierra


Ellos también caminan con la espalda muy alta,
con el verbo escondido en las arenas,
sencillo como el junco que se doblega y rompe
con el viento de marzo.
Las huellas que dejaron los poetas,
¡que no las cubra el polvo!
Nadie escupa las rosas que crecieron sin tallo,
volátiles y solas y puras, sin soberbia.
Las manos abrazadas al torno en el alfar,
las que amasan el vino, las que lloran
el descuidado edén,
no las roce la luz.
Callen los céfiros en la laguna pronta,
en la oquedad propicia a la plegaria
donde el Quijote vele su fulgor.
Todos guarden los dientes en baúles y llaves.
Escúchese tan solo la Verdad,
el Verbo que explosiona,
no el bocado cobarde de quien lo ignora todo
sobre el pan que nos nutre
y el espíritu henchido.

Cruce el silencio los labios en agraz.

Solo nos quede el verso.

martes, 22 de noviembre de 2016

”Pentru voi toți, aleși ai versului” - ”Para todos vosotros, elegidos del verso” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

Elena Marqués Núñez







Pentru voi toți, aleși ai versului


Pentru voi toți, aleși ai versului,
ce vă imaginați reptile unde înnoptează cearșafuri,
ce sălășluiți în simboluri prin bunăvoința unui dumnezeu,

ce rătăcește pierdut printre cruci goale.


Eu, ce scrutez destinul pe un cer momentan
fără să cunosc orbirea lui Orion,
cel care triturez mere așteptând minunea
bucății de pâine și a peștelui și aprinderea apei,
rămân în așteptare cu buzunarul în floare
dar descopăr doar o grămadă de scame
ca niște copii abandonați.


Poate voi găsi clondirul 
care să transforme miasma în licoare
să împrăștie pleava ce repopulează și îngheață
pielea grădinilor
într-o nocturnă de Satie sau de Chopen.


Niciodată nu va mai săruta magia vorbei
ochiul ce împărtășește cu conservă de sardine
și ignoră adevărul melcului
în furtuna fumului și a dorinței.

Nimic nu mă va face să dansez pe ritmul vostru.


(Chiar dacă, mă gândesc bine,
cine m-a pus pe mine să particip la această sărbătoare celestă?)
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


Para todos vosotros, elegidos del verso

Para todos vosotros, elegidos del verso,
que imagináis reptiles donde pernoctan sábanas,
que habitáis en los símbolos por la gracia de un dios
que deambula extraviado entre cruces desnudas.

Yo, que escruto el destino en el cielo instantáneo
sin conocer de Orión su ceguedad,
que trituro manzanas esperando el prodigio
de la hogaza y el pez y el incendio del agua,
permanezco a la espera con el bolsillo en flor
pero solo descubro un bancal de pelusas
como niños expósitos.

Quizás en un nocturno de Chopin o Satie
encuentre la redoma
que transforme en licor la fetidez
y disemine el tamo que repuebla y escarcha
la piel de los vergeles.

Mas nunca besará la magia del decir
el ojo que comulga con latas de sardinas
e ignora la verdad del caracol
en el turbión del humo y el deseo.

Nada conseguirá que baile a vuestro ritmo.

(Aunque, si bien lo pienso,
¿quién me instigó a acudir a esta fiesta celeste?)




sábado, 19 de noviembre de 2016

Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan, corresponsal de la revista cultural rumana VATRA VECHE


La portada de la revista cultural rumana VATRA VECHE






-- La revista cultural rumana Vatra Veche número 11 (95), noviembre, 2016, año VIII, aloja en la página 69,  un par de poemas firmados por el escritor Gregorio Muelas Bermúdez y cuatro poemas firmados por el escritor Miguel Veyrat que hace poco he traducido a rumano. La revista se publica en soporte digital y de papel y es miembro de la Unión de los Escritores de Rumanía.
Elisabeta Boțan, corresponsal de la revista.
-- Revista culturală românească Vatra Veche, numărul 11 (95), anul VIII, noiembrie, 2016, găzduiește, la pagina 69, două poeme semnate de scriitorul Gregorio Muelas Bermúdez și patru poeme semnate de scriitorul Miguel Veyrat, pe care eu le-am tradus de curând. Revista se publică pe suport digital și de hârtie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Elisabeta Boțan, corespondent al revistei.

Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan, corresponsal de la revista


viernes, 18 de noviembre de 2016

”Ochii tăi” - ”Tus ojos” de Elena Marqués Núñez. Traducción del español al rumano por Elisabeta Boțan

Elena Marqués Núñez






Ochii tăi

Rana iernii.
Dezolare pietroasă pe dealuri.
Frunze invizibile.
Aerul oprit în timpuriu amurg.
Zbor lipsit de dumnezeu.


Și un izvor de lumină
când ochii tăi se-arată. 
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan



Tus ojos

La herida del invierno.
Pétrea desolación en los collados.
Las hojas invisibles.
El aire detenido en temprano crepúsculo.
Vuelo ausente de dios.


Y un manantial de luz
cuando tus ojos.

jueves, 17 de noviembre de 2016

POEM(A) de César Curiel. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

César Curiel





POEM




Poate ca tu să fii urma
care a întunecat timpul,
tristul asfințit ce s-a pierdut
în spatele ochiului meu,
în reflectarea ce s-a păstrat
în fiecare lună febrilă
unde îți plângeam numele.
Cum te numești?
Cred că n-am știut niciodată.
Vedeam doar visele plângând
acolo unde tu desculță
îmi sărutai dorurile.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan



 POEMA



Tal vez tú seas la huella 
que fue opacando el tiempo, 
el triste ocaso que se perdió
detrás de mi ojo, 
en el reflejo que se fue guardando
en cada mes febril
en donde lloraba tu nombre.
¿Cómo te llamas?
Creo nunca lo supe.
Sólo veía llorar los sueños
en donde tu descalza 
besabas mis anhelos.

lunes, 14 de noviembre de 2016

”Sed” - ”Sete de Teo Cabel. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan

Teo Cabel






Sed


Una película 3D sin gafas especiales, plasma o ilusión
un deslizamiento, entre las paredes pulsando como un corazón,
ser y no entender, mis antepasados
tienen miradas que fluyen en una fuente


Me piden agua… yo también tengo sed, les hago preguntas
las palabras se hinchan como el bagazo al hundirse en agua,
sigo con ellas en la boca, hambriento,
las escaleras desde la llama de la vela no llevan a ninguna parte,


En la tierra. Ando por caminos de donde
no sé volver, otro me paga el billete
La abuela me dice, susurrado
¡Haz una rosquilla  para encerrar el temor en su boca!
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan




SETE

Film 3D fără ochelari speciali, plasmă sau plăsmuire
glisare, printre pereți pulsând ca o inimă,
a fi și a nu înțelege, cei dinaintea mea
au privirea curgătoare într-o fântână

Îmi cer apă... și mie mi-e sete, le pun întrebări
cuvintele  se umflă  ca un borhot scufundat în apă,
rămân cu ele în gură,  flămând ,
scările din flacăra lumânării nu duc nicăieri,

Pe pământ. Merg pe drumuri de unde
nu stiu să mă întorc, altcineva plătește biletul
Bunica îmi spune soptit
Fă un covrig să închizi teama în gaura lui!

sábado, 12 de noviembre de 2016

”Tărâmul uriașilor” - ”Tierra de gigantes” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Elena Marqués Núñez








Tărâmul uriașilor


Cerul colorat peste pielea goală.
Pe imaș, doi călăreți de lumină 
și soarele, ca o suliță, singurul rod
de pe ogorul slab și nelucrat.
Pământul suferă de durerea-i de pământ,
iarna își cântă asprimea fără nori,
buza atinge fervoarea cu care pun numele
brazdelor și viilor
și căii cerești
unde Castilia e mierea.
Și, dacă ieri, ca și acum,
paloarea de apă a lunii
vorbea prin ascuțișul chipului său,
astăzi în mâinile mele stă 
magicul cuvânt ce o însoțește
în drumul spre zare.
Și, în altarul de la Mancha unde Dumnezeu e untelemn,
eu sunt minusculul mugur
care-și uită viitorul deschis;
sunt rană pe limbă,
înțeleptul rătăcit ce își confundă
pieptul plin de lumină și nebunie
cu uriașele cruci.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan



Tierra de gigantes

El cielo colorado sobre la piel desnuda.
Dos jinetes de luz en el ejido
y el sol, como una lanza, único fruto
en el frágil barbecho.
Sufre la tierra su dolor de tierra,
canta el invierno su rigor sin nubes,
roza el fervor el labio con que nombro
los surcos y las vides
y el sendero celeste
donde Castilla es miel.
Pues si ayer, como ahora,
la palidez del agua de la luna
hablaba por el filo de su rostro,
hoy reside en mis manos
la mágica palabra que acompaña
su viaje al horizonte.
Y, en el altar manchego donde Dios es aceite,
soy minúsculo brote
que ignora su futuro candeal;
soy la herida en la lengua,
el sensato extravío que confunde
los aspados gigantes con mi pecho,
todo luz y locura.




viernes, 11 de noviembre de 2016

POEM(A) 4 de Alexandru Uiuiu. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.

 Alexandru Uiuiu













Aquí es el final, el altar, el lugar de la adoración
Os traje hasta aquí, con sacrificios, para que lo veáis
Tenías curiosidad – ¡aquí está!:
Es caliente, fresco – es de carne
No penséis en escalarlo
Porque cada paso os va a hundir en vosotros mismo


  ¡Alto! ¡Alto! ¡Alto!... se escucharon voces del grupo de los exploradores
O sea, ¿hemos pagado en vano?
¡Tenemos los contratos firmados! ¡Todo eso es legal!
Hicimos tratos
Elefantes, perros, globos, fragatas, submarinos, camellos,
trenes,  todo eso,
La ciencia, las artes, los oficios…
¡Lo hemos pagado con creces¡



¡Eso es todo! Es de carne.
Cada paso os hunde en vosotros mismos
Os he traído hasta aquí para verlo
Todo lo que habéis sufrido entra en el precio  

Y que hay más allá, que hay más allá…

Al menos dinos eso… Para saberlo…


Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

Aici este capătul, altarul, locul de închinare
V-am adus pînă aici greu, cu sacrificii, ca să-l vedeţi
Eraţi curioşi – poftiţi:
E cald, proaspăt – e din carne
Nu vă gîndiţi să-l excaladaţi
Pentru că fiecare pas vă va adînci în voi înşivă

Ho, Ho, Ho...se-auziră voci dinspre grupul de cercetaşi
Adică am plătit degeaba?!
Avem semnate contracte! Totul e oficial!
 Am făcut înţelegeri
Elefanţi, cîini, baloane, fregate, submarine, cămile, trenuri, toate astea,
Ştiinţa, artele, meseriile....
Am plătit enorm!


Asta este tot! E din carne.
Fiecare pas vă adînceşte în voi înşivă
V-am adus pînă aici ca să-l vedeţi
Tot ce aţi pătimit intră în preţ

Şi ce-i dincolo, ce-i dincolo
Spune-ne măcar atît...Să ştim...





jueves, 10 de noviembre de 2016

”Paradisuri pierdute” - ”Paraísos perdidos” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

Elena Marqués Núñez



Paradisuri pierdute 


Un murmur de sare în pereții

din puțul copiiilor;

un noian de pești

și luna,

lamă argintie în întuneric,

îi fac semn cu ochiul varului din curte cu ochi de magnolie.


 Apa-n  nemișcare.

Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan





Paraísos perdidos

Un murmullo de sal en las paredes
del pozo de los niños;
un enjambre de peces
y la luna,
filo argénteo en lo oscuro,
guiño a la cal del patio con ojos de magnolio.


El agua detenida.

miércoles, 9 de noviembre de 2016

”eón V” - ”eon V” de Nicolae Silade. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan

Nicolae Silade



eón V


más allá de las palabras en la patria sin par
de las hadas allí una nueva luz
amanece y el corazón el corazón del mundo
empieza a cantar
con todos los seres reunidos a su lado en la adoración


la patria semejante a la patria y aún así invisible
allí los todopoderosos céfiros traen instantes de paz
y fragancias de azucenas rodean el siglo los colores
se convierten en músicas el baile inmóvil
de las esferas


allí te espero ven jardines colgantes
aparecen allí cómo en un sueño todo lo que perdiste
allí lo entronerarás ven
ola tras ola con el mar que asciende
directamente al cielo


habrá un nuevo nacimiento la alegría
que jamás rozaste será tu cuna allí
y todos los seres estarán a tu lado
reunidos en la adoración y será tu verdadera
patria e invisible siempre
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan





eon V

dincolo de cuvinte în patria fără de seamăn
a zânelor acolo o nouă lumină
răsare şi inima inima lumii
cu toate fiinţele-n preajmă unite întru adorare
începe să cânte

patrie asemenea patriei şi totuşi nevăzută
acolo atotputernici zefiri poartă clipe de pace
şi miresme de crini împrejmuie veacul se preschimbă
în muzici culorile un dans al sferelor
încremenit

acolo te aştept vino acolo grădini suspendate
ca într-un vis se ivesc tot ce-ai pierdut
acolo vei regăsi vino
val după val cu marea ce urcă
de-a dreptul în cer

va fi ca o naştere nouă bucuria
ce nicicând n-ai atins-o acolo leagăn îţi va fi
şi vor fi toate fiinţele-n preajmă
întru adorare unite şi va fi patria ta
adevărată şi mereu nevăzută

martes, 8 de noviembre de 2016

”Mic dejun fără tine” - ”Desayuno sin ti” de Olga del Carmen Becerra. Poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan.

Olga del Carmen Becerra















Mic dejun fără tine 
(Poem artistic și eseistic)

”... pentru că nu contează unde-ai fugi,
mereu te vei împiedica de tine însăți.”
 Mic dejun la Tiffany




Să știu că ochii tăi mă urmăresc 
privind de la distanță
iar eu să nu le răspund deloc.
Mă învălui în această ceață tâmpă,
pe care continui s-o numesc singurătate,
în fața unei cești goale de cafea.
Scriu și umplu cu litere
triste caiete și foi.
Iar în gândurile mele, tu.
O singură ceașcă de cafea.
Azi mă gândesc la tine mai mult decât ieri.
Dar nu-ți zic nimic.
Mult mai mult decât ieri.
Și fața aceasta de masă decolorată.
Ar trebui să o schimb.
Și ceașca goală.
Și eu cu singurătatea.
Acum nu mai vreau caietele.
Trece un zgomot în zbor.
Trebuie să fie un avion.
La ora asta, un avion.
Ce mai contează.
Motoarele plânsului meu
niciodată nu reușesc să pornească.
Voi umple iarăși ceașca.
Dar încă nu știu prea bine
dacă o voi umple cu cafea,
cu lacrimi
sau cu enigme.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan





DESAYUNO SIN TI 
(Poema de Arte y Ensayo)
"... porque no importa dónde huyas,
siempre acabarás tropezando contigo misma".
Desayuno en Tiffany's


Saber que tus ojos me siguen
mirando en la distancia 
y no contestarles nada.
Me envuelvo en esta niebla tonta,
a la que sigo llamando soledad,
frente a una taza de café vacía. 
Escribo y lleno de letras 
cuadernos y hojas tristes.
Y en mis pensamientos, tú.
Una sola taza de café.
Hoy te pienso más que ayer.
Pero no te digo nada.
Mucho más que ayer.
Y este mantel descolorido.
Tendría que cambiarlo.
Y la taza vacía.
Y yo con soledad.
Ya no quiero los cuadernos.
Sobrevuela un ruido.
Debe ser un avión. 
A estas horas, un avión.
Qué más da. 
Nunca terminan de arrancar 
los motores de mi llanto.
Llenaré la taza nuevamente.
Todavía no sé muy bien 
si la llenaré de café, 
de lágrimas
o de enigmas.