jueves, 28 de julio de 2016

”A la memoria…” - ”În amintirea...”de Liviu Antonesei, traducción al español por Elisabeta Boțan



Liviu Antonesei













A la memoria…
Para Rolf Bossert

… en ninguna parte encontraste la tierra prometida
en ninguna parte la tranquilidad,  solo en un caída profunda,
                     en un vuelo sin alas.
Una mancha de sangre sobre el asfalto cuanto una sáhara liquida
                     una delirante callada.
                     Lo mismo por doquier. Ningún lugar del
                     canto,
nunca una cancioncilla de la esperanza.
El número de la fiera se extiende por doquier – nos muerde
los corazones, nos lame bajo el cráneo.
Queda en paz, amigo, como en una novela policíaca,
queda eternamente en paz. En la memoria – una pequeña ciudad
con pequeñas calles concéntricas, una barba en llamas,
las casas antiguas, una torre sin reloj. Un día, un día
que creía sinfín, cuando soñé
que la poesía nos salvaba. Descansa en paz.
Bajo los astros, ningún sueño, ni esperanza alguna.

Nada, jamás. 







În  amintirea...
Pentru Rolf  Bossert

...nicăieri nu ai găsit pămîntul făgăduinţei,
nicăieri liniştea, decît într-o prăbuşire adîncă,
într-un zbor fără aripi.
O pată de sînge pe asfalt cît o sahară lichidă,
o tăcere aiuritoare.
Pretutindenea la fel. Nicăieri un loc al
cîntecului,
niciodată un cîntecel al speranţei.
Pretutindenea se-ntinde numărul fiarei – ne muşcă
din inimi, ne linge sub ţeastă.
Rămas bun prietene, ca-ntr-un roman poliţist,
rămas bun pentru vecie. In memorie – un orăşel
cu străduţe concentrice, o barbă în flăcări,
casele vechi, un turn fără ceas. O zi, o zi
ce-o credeam nesfîrşită, în care-am visat
că ne salva poezia. Odihneşte în pace.
Sub astre, nici un vis, nici o speranţă.
Nimic, niciodată.

”Odă plagierii” - ”Oda al plagio”de Rossana Hasson Arellano, traducción al rumano por Elisabeta Boțan


Rossana Hasson Arellano




ODĂ PLAGIERII

Ție, cel ce te-ai făcut
pescar de litere
și capturezi
piatra altora
plânsul altora
cerneala
cărbunelui
a sufletului trist,
îți zic:
Să loveaască un fulger de poezie,
să te peticească 
versul stegar
și să-ți taie mâinile
și ochii.


Ție, iarbă rea
toți îți cunoaștem taina,
pentru că muzele 
sunt ale noastre
și ne cântă iarna
sau vara, fără anotimpuri 
de ordine grețoase.
E foarte simplu,
noi, poeții
pieptănăm transparența
zilelor
și nu stăm la coadă
pentru a gândi un vers,
pentru că silaba e apă
și înmulțește.


Ție, care mănânci
pe seama altor vieți
și scrii despre o durere total diferită,
îți zic:
Vino să suferi de zboruri
vino să dormi mierea
celor ce nu pot dormi
vină să putrezești
în numele poeziei
și poate vei obține
durerea însângerată a verbului,
veșmântul real 
ce udă din lăuntru
și înalță la gură.


Ție, trecător fără cap,
șobolan de câmp,
căscat cu rât găurit,
dute să-ți încalți papucii tăi,
ce ca un ciclop
le obsevă sângele
și îți blestemă pasul de invazor,
invelindu-te în urini
pentru ca toți să-ți recunoscă
cazierul de 
animal prădător.
Ești și vei fi umbră
în veacul veacurilor,
ți se va pierde urma,
cântul-ți fals
și deliru-ți inventat.

Pe tine, care ai furat
din regatul florilor
te vom urmări,
pentru că nu vei rămâne ascuns
după ce ai exploatat
lumina noastră
și ai furat rodul
revelațiilor,
golind cerul
de furtuni,
împrăștiind grâul amar
al nenorocirilor,
care au fost 
fertlizate de alții,
Pe tine, în viața mea, te blestem.







ODA AL PLAGIO

A ti, que te hiciste
pescador de letras
y capturas
la piedra de otros
el llanto de otros
la tinta
del carbón
del alma en pena,
digo:
Que te atraviese
un rayo de poesía,
que te zurza
el verso abanderado
y te raje las manos
y los ojos.

A ti, mata de maleza,
todos conocemos tu secreto,
porque las musas
son nuestras
y nos cantan en invierno
o verano, sin estación
de órdenes escuálidas.
Es muy sencillo,
los poetas
peinamos la transparencia
de los días
y no sacamos número
para pensar un verso,
porque la sílaba es agua
y multiplica.

A ti, que comes
a costa de vidas ajenas
y escribes de un dolor
completamente diferente,
te digo:
Ven a sufrir de vuelos
ven a dormir la miel
de los insomnes
ven a pudrirte
en el nombre de la poesía
y puede ser que adquieras
el dolor sangrante del verbo,
la vestidura real
que moja desde adentro
y se sube a la boca.

A ti, transeúnte acéfalo,
rata de campo,
boquiabierto de hocico agujereado,
ve a calzar tus zapatos,
que como un cíclope
la sangre le observa
y maldice tu andar de invasor,
rodeándote de orines
para que todos reconozcan
tu prontuario de alimaña.
Sombra eres y serás
por los siglos de los siglos,
se perderá tu huella,
tu canto falso
y tu delirio inventado.

A ti, que has robado
del reino de la flor
te daremos caza,
porque de oculto no iras
al haber explotado
nuestra luz
y robado el fruto
de las revelaciones,
desnudando el cielo
de las tempestades,
esparciendo el trigo amargo
de las desgracias,
que por otros
fueron ya fertilizadas.
A ti, en mi existencia, maldigo.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


martes, 26 de julio de 2016

POEM(A) 1 de Alexandru Uiuiu traducido al español por Elisabeta Boțan


Alexandru Uiuiu



I


Venimos de las honduras del norte
Nos vestimos de blanco y con nuestros sueños
Salta la trucha en la orilla
-Soy Silesius y vengo del País de la Sombra
Soy el Dios del bosque y doy caza a todos aquellos que no se inclinan ante mí
Sus cuerpos quemados son ofrendas perfumadas  
Para árboles y flores
Venimos a traer el tronco de la vid
Que ha echado raíces en la herida del hombre
Para rodearlo tal corona y llenarle la copa
Con su propia sangre.
            -Soy el Dios del bosque- dijo Silenius, tensando su arco,
            Dueño de las tierras montañosas de Sombra de la Cruz
            Habitante de las altas bóvedas de ramas de abetos
¡Déjanos vivir!
             - Desde ahora viviréis eternamente,
 Dijo Dios soltando la flecha
 Que de repente los penetró a todos tres
 Cruzando sus corazones
               -¡Viviréis en árboles y flores, y a su tiempo
               También en las frutas! dijo triste, para sí.
                                                     Ámame tal como solo tú sabes
                                                     Suelta las ganas
                                                     De carne humana
                                                     Devórame
                                                     Y hazme pasar por raíces y savias…
Lo dices de forma teatral, irónicamente, dejando tu cabeza atrás
Acercando tus tiernos labios, entreabiertos-
Yo no hago más que soltar tu cintura
Y te caes en la suave hierba, allá donde una hormiga roja
Muerde con violencia tu cuello
                                                      ¡Qué cuentos te sabes tú!
Te levantas descontenta
Llevas un rictus en la cara, frotando el lugar de la picadura-
                                                        ¡¿Esos son cuentos, ejem?!
No.


Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



I
  
Venim din străfundurile nordului
Ne înveşmîntăm în alb şi în visele noastre
Păstrăvul sare pe mal
            - Sînt Silesius şi vin din Ţara Umbrei
            Sînt Zeul pădurii şi-i vînez pe toţi cei ce nu mi se supun
            Trupurile lor arse sînt ofrande bine mirositoare
            Pentru arbori şi flori
Venim ca să aducem butucul viţei de vie
Care a prins rădăcini în rana omului
Pentru a-l înconjura ca o cunună şi a-i umple cupa
Cu propriu-i sînge.
            - Sînt Zeul pădurii - zise Silesius, încordînd arcul
            Stăpîn peste ţinuturile muntoase din Umbra Crucii
            Locuitor al bolţilor înalte de cetină
Lasă-ne să trăim!
-De acum veţi trăi veşnic,
Zise Zeul dînd drumul săgeţii
Care-i pătrunse dintr-o dată pe toţi trei
Traversîndu-le inimile
            -Veţi trăi în arbori şi flori, iar la vreme
            Şi-n fructe! spuse Zeul, trist, pentru sine.
                                               Iubeşte-mă cum ştii numai tu
                                               Dă drumul poftei
                                               De carne omenească,
                                               Devoră-mă
                                               Trece-mă în rădăcini, în seve…
Spui teatral, ironic, dîndu-ţi capul pe spate
Aducînd aproape buzele-ţi fragede, întredeschise -
Eu nu fac mai mult decît să te las de mijloc
Şi tu cazi în iarba moale, acolo unde o furnică roşie
Te muşcă violent de gît
                                               Ce poveşti mai ştii şi tu…! 
Te ridici nemulţumită
Cu o grimasă pe faţă, frecînd locul înţepăturii -
                                               Astea-s poveşti?! Hm?!
Nu.

          






 










lunes, 25 de julio de 2016

"Y todos los demás" - "Și toate celelalte” de Geo Galetaru, traducido del rumano por Elisabeta Boțan

 Geo Galetaru






Y TODOS LOS DEMÁS

Al borde de la realidad
Donde el grito es
Un eco de ruiseñor
De cara hacia el futuro
Así se muestran
Las condenas a prisa
Los éxtasis con olor a
Sacrificio inútil
Las pequeñas perversidades
Del instante
Cuando el destino parece
Un deslumbrante nenúfar
Sobre los charcos estadizos
La inclemencia del zodiaco y
Todos los demás
Artificios que arrastran la erre
En la metafísica de la impostura 
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



ŞI TOATE CELELALTE

La marginea realităţii
Unde ţipătul este
Un ecou de privighetoare
Cu faţa spre viitor
Aşa arată
Condamnările în pripă
Extazele cu iz de
Sacrificiu inutil
Micile perversităţi
Ale clipei
Când destinul pare
Un nufăr orbitor
Deasupra bălţilor stătute
Inclemenţa zodiei şi
Toate celelalte
Artificii care graseiază
În metafizica imposturii

"En mi patria " - "În patria mea"de Liviu Antonesei, traducción del rumano al español por Elisabeta Boțan

Liviu Antonesei


En mi patria


en mi patria donde algunos tienen el pan
y otros el cuchillo y una inexorable
cadena de intereses que los ata a unos de
                                                                       otros,
en mi patria brillante y triste,
yo soy un viejo cuervo, sin alas,
un paria señalado con estrella blanca en la frente,
un recipiente sin fondo en el cual – todos 
vomitan su hiel y su impotencia y su ira.
Y porque en mi patria de nada
no tengo miedo
y porque nada más me puede pasar 
en mi patria aparte de mi 
amor desesperado por María,
me abarca súbitamente un extraño regocijo,
de una felicidad sin los limites del pensamiento
de mi corazón, de un infinito éxtasis
tal muerte de oro y sangre. Tal luz
                                                              de la carne.
Por lo cual, en mi patria de pensamientos asesinados,
de calladas culpables, de humildes ímpetus interiores,
yo contesto y firmo debidamente –
Liviu Antonesei.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


În patria mea

în patria mea în care unii au pîinea
şi alţii cuţitul şi un inoxidabil
lanţ de interese îi leagă pe unii de
                                                           ceilalţi,
în patria mea strălucitoare şi tristă,
eu sunt un corb bătrîn, fără aripi,
un paria însemnat cu stea albă în frunte,
un recipient fără fund în care-şi vomită –
cu toţii – fierea şi neputinţa şi ura.
Şi pentru că în patria mea de nimic
nu-mi e teamă
şi pentru că în patria mea nimic nu mi
se poate întîmpla în afara iubirii
mele disperate pentru Maria,
sunt cuprins subit de o stranie bucurie,
de o fericire fără margini a gîndului
inimii mele, de un extaz infinit
ca o moarte de aur şi sînge. Ca o lumina
                                                                       a cărnii.
Drept care, în patria mea de gînduri ucise,
de vinovate tăceri, de umile elanuri interioare,
eu răspund şi semnez propriu –
Liviu Antonesei.

POEM(A) de Laura Cătălina Dragomir, traducido al español por Elisabeta Boțan


 Laura Cătălina Dragomir











POEMA

Algo así como un dios se te va a acabar
la carne, la única acción común
el fervor de la rutina no tiene que ver contigo
ni las rodillas en voz baja
la cara de la alegría consolándote árida
y tú esperando la primavera
en una intimidad injusta con la inocencia
la prosperidad de la luz repetida
prudente aspiración hacia la pérdida de la memoria
tres veces impreciso el lugar de la ultima bocanada de aire
con las manos corona, como una enfermedad que da fruto

el despreciado domingo. 

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




POEM

Ceva așa ca un dumnezeu ți se va termina
carnea, singura acțiune comună
fervoarea rutinei nu are de-a face cu tine
nici genunchii în voce joasă
fața bucuriei consolandu-te aridă
și tu așteptând primăvara
într- o intimitate injustă cu inocența
prosperitatea luminii repetate
prudentă aspirație spre pierderea memoriei
imprecis de trei ori locul ultimei guri de aer
cu mâinile coroană, ca o boală în rod,
disprețuita duminică.

sábado, 23 de julio de 2016

"Más cerca de ti" - "Mai aproape de tine" de Geo Galetaru, traducido del rumano por Elisabeta Boțan



Geo Galetaru












MÁS CERCA DE TI


Nunca estuve tan cerca de ti
Nunca te sentí tan cerca como ahora
La respiración frenética en la mejilla recorrida por el invierno
Y viene un tiempo
De las colinas frías
De la usurpación de sí
Cuando busco con desesperación el ave en un cielo inexistente
Cuando dejo a un lado la melena azul del día
Con las manos que no saben más que el alfabeto de la soledad
Nunca estuve tan cerca de ti
Te contemplo como a una flor del desastre
Tiro atrás la llave y corro
En tus brazos que me ahogan en sueño.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



MAI APROAPE DE TINE

Niciodată n-am fost mai aproape de tine
Niciodată nu ţi-am simţit ca acum
Respiraţia frenetică pe obrazul bântuit de iarnă
Şi vine un timp
Al colinelor reci
Al uzurpării de sine
Când caut cu disperare pasărea pe cerul inexistent
Când dau la o parte şuviţa albastră a zilei
Cu mâini care nu mai ştiu decât alfabetul singurătăţii
Niciodată n-am fost mai aproape de tine
Te contemplu ca pe o floare a dezastrului
Arunc cheia în urmă şi alerg
În braţele tale care mă sufocă în vis

jueves, 21 de julio de 2016

"Recordad" - "Amintiţi-vă" de Geo Galetaru traducido del rumano por Elisabeta Boțan



Geo Galetaru






RECORDAD

Algún día cruzaré la calle
Algún día seré un ser obediente
Recordad
Aquel día cuando caían las piedras
Al otro lado del alma
El esplendor matado como un humilde bicho
Recordad
El agua
La palabra
La ceniza
Algún día voy a volver
Algún día mi rostro
Se va a quedar conmigo
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




AMINTIŢI-VĂ

Cândva voi trece strada
Cândva voi fi o fiinţă ascultătoare
Amintiţi-vă
Ziua aceea când pietrele cădeau
Pe partea cealaltă a sufletului
Splendoarea ucisă ca o gâză umilă
Amintiţi-vă
Apa
Cuvântul
Cenuşa
Cândva mă voi întoarce
Cândva chipul meu
Va rămâne cu mine

”Întors spre dărâmăturile nopții” - ”Vuelto hacia los escombros de la noche” de Zhivka Baltadzhieva traducido del español por Elisabeta Boțan

La portada del libro que abarca el poema
Foto @  Elisabeta Boțan








Întors spre dărâmăturile nopții

locul dragostei
îi acoperă ochii

cu tremurul mâinilor mele.





Vuelto hacia los escombros de la noche

el lugar del amor
cubre sus ojos

con el temblor de mis manos.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan