martes, 31 de mayo de 2016

"Prologul cărții EGOMETRIE de Elisabeta Boțan" - "El prólogo del libro EGOMETRÍA de Elisabeta Boțan " por Daniel Montoly







PROLOG

Mă cuibăresc între cuvintele tale

Este o mare plăcere pentru mine să scriu prologul cărții Egometrie, dat fiind că acest volum de poezie tratează despre condiția umană şi răspunde poetic fenomenologiei existenţiale. Şi pentru că poezia pornește de la subiectivitatea eului, este logic ca aceste poeme să interpreteze într-un mod particular realitatea aflată într-o continuă schimbare. De exemplu, versul Eu sunt cea care arde pe rugul cuvântului confirmă liric dificultatea elaborărilor poetului şi strădania profundă de a surprinde ceea ce există dincolo de vederea obişnuită.
Cele 75 de poezii fac dovada unui riguros exercițiu de selecție şi compun o carte foarte bine structurată, atât prin formă cât și prin conținut. Încă din primul poem, autoarea ne dezvăluie orizontul poemelor sale şi fineţea incursiunii psihologice: Paşii îmi îngenunchează de atâta rătăcire prin propria mea geometrie...
Sau în acest vers: 
Nu mai știu unde începe ființa mea prin acest abis de căutări...
Prima trăsătură evidentă pe care o percepem în acest vers este starea conştientă a vocii, aptă să îşi recunoască traiectoria, dar și capcana urzită de propria realitate, pe care o înfruntă. Poeta este prizonieră într-un cerc, din care nu poate să scape decât însoțită de cuvânt:
Calea tumultoasă se luminează când capătă formă de spirală,
Zborul se reînnoadă ca să se înalțe prin cuvânt.
Elisabeta Boțan este o poetă subtilă, profund cunoscătoare a limbajului poetic, prin profesia sa de traducător. Dar ca poetă stăpânește şi realitatea cunoscută, abordând-o metafizic şi emoțional.
Marea își leagănă neliniștea în oglinda nemărginirii sale,
ne spune poeta în poezia Contragreutate.
Acest vers trebuie considerat chiar în ideea pe care o comunică. În acest sens, Maurice Merleau-Ponti spunea că „Nu trebuie să ne întrebăm dacă percepem lumea cu adevărat, din contră, trebuie spus că lumea este ceea ce percepem.” Sau, cu vorbele poetei:
Omul se hrănește cu abisurile sufletului său. (Contragreutate).
În poetica Elisabetei Boțan, a scrie înseamnă a exista. Poezia ei îl constrânge pe cititor să stabilească o legătură care depășește tipul de comunicare la modă în poezia actuală. Egometrie este un volum de poezie în cheia metapoeziei, care demonstrează necesitatea de a intra în dialog cu celălalt. Poeta dramatizează cu profunzime interiorul metafizic al ființei, însă din versurile ei nu lipsește tandreţea feminină:
Mă cuibăresc și adorm între cuvintele tale.
Iar uneori ne poartă Spre catedrala copilăriei...
  Cartea Egometrie este o lucrare eterogenă, în care putem găsi poeme unice, originale, ce se caracterizează prin policromie emotivă, prin singularitate și transparență.



Columbus, Ohio, 2015

 Traducerea în limba română de  Elisabeta Boțan


PRÓLOGO

Me acurruco y me duermo entre tus palabras

Es un gran placer para mí escribir el prólogo del libro Egometría, ya que ese poemario trata de la condición humana y responde poéticamente a la fenomenología existencial. Y como la poesía parte de la subjetividad del yo, es lógico que estos poemas interpreten de una manera particular la realidad que se encuentra en un perpetuo cambio. Por ejemplo, el verso Yo soy aquella que arde en la hoguera de la palabra confirma líricamente la dificultad del poeta en su profundo afán de sorprender lo que existe más allá de una mirada común.
Las 75 poesías son testimonio de un riguroso ejercicio de selección que componen un libro excelentemente estructurado, en forma y contenido. Aún desde el primer poema, la autora nos revela el horizonte de sus poemas y la finura de su incursión psicológica:
Mis pasos se arrodillan de tanto errar por mi propia geometría
O en este verso: Ya no sé dónde empieza mi ser dentro de este abismo de búsquedas…
La primera característica que percibimos y que destaca en este verso es el estado consciente de la voz, capaz de reconocer su trayectoria, y también el entrampamiento urdido por la propia realidad, a la que ella se enfrenta. La poeta es prisionera en un círculo, de donde puede escapar solo acompañada por la palabra:
El camino tumultuoso se aclara cuando cobra forma de espiral,
El vuelo se reanuda para alzarse a través de la palabra.
Elisabeta Boțan es una poeta sutil, profunda conocedora del lenguaje poético, por su profesión de traductora. Pero como poeta domina también la realidad conocida, abordándola de manera metafísica y emocional, tal como expresa en el poema Contrapeso: El mar mece su angustia en el espejo de su inmensidad.
Este verso tiene que ser considerado en la misma idea que comunica. En este sentido, Maurice Merleau-Ponti afirmaba “No hay que preguntarse si verdaderamente percibimos el mundo, por el contrario, hay que decir que el mundo es aquello que percibimos.” O, con las palabras de la poeta: El hombre se alimenta con los abismos de su alma.
En la poética de Elisabeta Botan, escribir significa existir. Su poesía le impone al lector establecer una relación que supera el tipo de comunicación de moda en la poesía actual. Egometría es un poemario en la clave de la metapoesía, que demuestra la necesidad de entrar en dialogo con el otro.
La poeta dramatiza con profundidad el interior metafísico del ser, pero de sus versos no falta la ternura femenina:
Me acurruco y me duermo entre tus palabras.
Y a veces nos lleva Hacia la catedral de la infancia…
El libro Egometría es una obra heterogénea, donde podemos encontrar poemas únicos, originales, que se caracterizan por su policromía emotiva, singularidad y transparencia.


Columbus, Ohio, 2015


 Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan

”EGOMETRIE”, PREZENTARE - PRESENTACIÓN DE “EGOMETRÍA” por Lumi Bravo Herranz traducido al rumano por Elisabeta Boțan





”EGOMETRIE”, PREZENTARE

Elisabeta Boțan 

Este evident că Elisabeta Boțan are un stil personal și ne-o demonstrează cu cel de-al doilea volum de poezii al său pe care astăzi am plăcerea să-l prezint. Poezia în vers liber, fără constrângeri, este una dintre caracteristicile autoarei sale.

Cine nu și-a imaginat vreodată ce cuprinde o carte în interiorul său doar la citirea titlului?

EGOMETRIE, ”arta de a-și scrie sieși”. Și nu există o răsplată mai mare pentru cititorul unei cărți decât să o facă a sa atunci când îi cade în mâini, și știind că autorul atunci când a scris-o, se gândea doar la nevoia sa de a scrie pentru el însuși.

Elisabeta scrie poezie pentru că nu poate să nu o facă. Asta ni se întâmplă celor care scriem versuri. EGOMETRIE este un gând pentru existență, un mod de a reflecta ce ocupă o dublă existență: al ființei care scrie și scrierea.
Elisabeta scrie poeme pentru că are ceva de spus.

Nu voi face o radiografie a acestui volum de poezii, pentru că aș rupe taina care este cel mai bine păstrată de orice poet: O dată ce poetul și-a terminat de scris cartea și o dăruie lumii, deja nu-i mai aparține; este al fiecărei persoane, care o interpretează și o interiorizează pentru ea însăși. De aceea, ar putea exista o mulțime de interpretări ale EGOMETRIEI, pe câți cititori.

Însă ceea ce mi-ar plăcea să scot în evidență este ceea ce am simțit la citirea acestei cărți proaspăt creată, și ceea ce mie mi-a transmis.

Cunoșteam deja traiectoria poetică a Elisabetei, iar în acest volum de poezii ea a reflectat această căutare de sine însăși ducând în spate cicatricile pe care le lasă viața. Timpul, renașterea lucrurilor, care nu pier, ci se schimbă în exterior.

Tematica sa este variată la fel ca și forma de exteriorizare a gândurilor prin intermediul versurilor. Cuprinde de la poezia metafizică, trecând prin cea existențială, dedicații ce ne fac să cercetăm și să investigăm personaje; alte dedicații pline de duioșie pentru fiica sa, soțul său și pentru părinții săi. În poezia sa, întâlnim de asemenea și o satiră lirică ce protestează împotriva situațiilor nedrepte ale societății noastre.  Se poate întrevedea această opunere a dorințelor unei ființe umane cu realitatea. În definitiv, o volum de poezii unde găsim esența Elisabetei.





De LUMI BRAVO HERRANZ (27/05/2016)



PRESENTACIÓN DE “EGOMETRÍA”

Es evidente que Elisabeta Botan tiene un estilo propio y nos lo demuestra con su segundo  libro de poemas  que hoy  tengo el gusto de presentarles. La  poesía de verso libre, sin ataduras; es una de las características de su autora.

¿¿Quién no ha imaginado alguna vez lo que guarda el interior de un libro tan  solo con leer su título??

EGOMETRÍA, “el arte de escribirse a uno mismo”. Y no hay mejor recompensa para el lector al leer un libro que hacerle suyo cuando cae en sus manos, a sabiendas que el autor mientras lo escribía pensaba en su necesidad de escribir para sí mismo.

Elisabeta escribe poesía porque no puede no hacerlo. Esto sucede a quienes escribimos versos. EGOMETRÍA es un pensar para existir, un modo de reflexión que ocupa una doble existencia: la del ser que escribe y la de la escritura. Elisabeta escribe poemas porque tiene algo que decir.

No voy a practicar una radiografía al poemario, pues rompería el secreto mejor guardado de todo poeta: Una vez que el poeta acaba su libro y lo da al mundo, ya no le pertenece; es de cada persona, que lo interpreta y lo interioriza para sí mismo. Por lo tanto podría haber multitud de opiniones e interpretaciones de EGOMETRÍA, tantas como lectores.

Lo que sí me gustaría destacar es lo que he sentido al leer este libro recién nacido, lo que  a mí me ha transmitido.

Ya conocía la trayectoria poética de Elisabeta, y en este poemario ha reflejado esa búsqueda  de uno mismo llevando a cuestas cicatrices  que va dejando la vida. El tiempo, renacer de las cosas, que nunca desaparecen, solo cambian externamente.

Su temática es variada así como la forma de exteriorizar sus pensamientos a  través de los versos. Abarca desde la poesía metafísica, pasando por la existencial, dedicatorias que nos hacen indagar, investigar personajes; otras  dedicatorias entrañables a su hija, marido y padres. También encontramos en su poesía una lírica sátira con la que protesta sobre las situaciones injustas en nuestra sociedad. Se deja entrever esa oposición de lo deseado por el ser humano con la realidad.  En definitiva, un libro de versos donde encontramos la esencia de Elisabeta.

Por LUMI BRAVO HERRANZ (27/05/2016)



”Lumea Boțaniană și Ego-metria” - ”El mundo Botaniano y la Ego-metría” de Marina Centeno, traducción al rumano de Elisabeta Boțan






Lumea Boțaniană și Ego-metria


În procesul creației unui poem fiecare vers are diferite origini de interferență care sunt mânuite de creatoarea sa pentru a scoate în evidență  asemănarea, și în unele cazuri, constanța acesteia în viață.

În lumea poetică a Elisabetei Boțan, natura sa creatoare oferă Cititorului o gamă de culori, arome, intenții, trăiri și espectative care oferă principiillor sale filozofice în contact cu natura comparațiile metaforice care apropie Cititorul de drumuri prin câmp și peisaje extinse care chiar și în spațiul unui vers restrâns de ritmul său e înzestrat cu o amplitudine comparată doar cu deschiderea vieții în contact cu natura și beneficiile sale.

Literatura contemporană scrisă de femei posedă o răzvrătire spontană care situează genul într-o egalitate de circumstanțe datorată forței și puterii sale de revelare. În acest caz, imaginile construite dintr-o perspectivă solidă în argumentarea subiectului, care în majoritatea lor sunt schematizate în strofe scurte cu o concentrare clară și durabilă. De o naturalețe îndestulătoare, fie ea trăită sau de aducere-aminte, ceea ce oferă topicului o creație individuală și particulară, semnele unei  scrieri personale și originale.


Diferitele fațete de Scriitoare, Poetă și Traducătoare expuse momentului concepției în literatura Boțaniană, fac din acest concentrat o băutură plăcută, digeribilă și perpetuă.

Trebuie etalate  intențiile clare ale Elisabetei în expunerea argumentării scrierilor sale unde versul capătă viață prin imagini significative de figuri ce se integrează perfect în peisajele care exprimă libertatea. Pasărea, cireșii, culorile, aromele, armonizate cu trăirea și postura fermă a autoarei pentru a canaliza versul într-o direcție optimistă și aproape de perfecțiune, fac din Ego-metrie un simbol de vitalitate în drumul profesional al Elisabetei Boțan.

Pogreso, Yucatan, Mexico, 
28 mai 2016




El mundo Botaniano y la Ego-metría

En el proceso de creación de un poema cada verso tiene diversas fuentes de interferencia que son manipuladas por su creadora y que ponen a manifiesto la semblanza y, en algunos casos, la constancia de vida de la misma.

En el mundo poético de Elisabeta Boțan, su naturaleza creadora ofrece al Lector una gama de colores, aromas, intenciones, vivencias y expectativas que ofrecen sus principios filosóficos al contacto con la naturaleza y los comparativos metafóricos que acercan al Lector a los caminos de campo y paisajes abiertos que aún en el espacio estrecho de un verso y su ritmo dota al mismo de una amplitud solo comparado con el escampado de la vida al contacto con la naturaleza y sus beneficios.

La literatura contemporánea escrita por mujeres posee una espontánea rebeldía que coloca al género en una igualdad de circunstancias debido a su fuerza y poder de revelación. En este caso, las imágenes construidas desde una perspectiva sólida en la argumentación del tema, que en su mayoría están esquematizadas en estrofas breves de un concentrado nítido y duradero. Con el suficiente desenvolvimiento, ya sea vivencial o de remembranza, lo que aporta al tópico una creación individual y particular, signos importantes de una escritura propia y original.

Las diferentes facetas de Escritora, Poeta y Traductora que se exponen al momento de la concepción en la literatura Botaniana, hacen de este concentrado un líquido degustable, digerible y perdurable.

Es de exponerse las claras intenciones de Elisabeta en la exposición y argumentación de sus textos donde el verso cobra vida con las imágenes significativas de figuras que embalsaman perfectamente en los paisajes con indicios de libertad. El ave, los cerezos, los colores, los aromas, aunados con la vivencia y la postura firme del autor para encauzar al verso hacia un sentido optimista y cercano a la perfección, hacen de la Ego-metría un símbolo de vitalidad en el camino profesional de Elisabeta Boțan.
Progreso,  Yucatán, México.
28 de mayo de 2016



viernes, 20 de mayo de 2016

”Libertatea mierlei” - “La libertad del mirlo” de Miguel Veyrat

Miguel Veyrat








Libertatea mierlei

Iubirea mea: muzica mereu va fi
aceeași cât va dura - susur
de stele acordându-se 
cu verdele frunzei noi 
sau cu  răgetele ghețarilor
născând noi izvoare: neliniște
sau liniște din ouă și placente 
sub furia brutală a soarelui. Noutatea 
e tonul imperceptibil 
cu care fiecare mierlă își cântă
propriul cântec din ram în ram -în ton
cu loviturile vânturilor,
ale tragerilor, ale sfâșierilor și ale momelilor 
aerului otrăvit. Pasărea
nu are minte -memoria sa nu-i aparține;
liberă de orice rațiune umană
ignoră moartea care o așteaptă
între umbrele nepăsătoare
ale dispariției speciei sale. Cântul îi
sună -peste mâlurile gânditoare,
la fel ca prima inocență
prinsă în ficțiunea timpului: plin
de zgomot și de furie, atât de frumos
pe cât de mare și lipsit de sens.
din “Rațiunea mierlei” 2009©
ISBN: 978-84-8472-461-2
Poem tradus în română de Elisabeta Boțan






La libertad del mirlo

Amor mío: la música siempre será
la misma mientras dure -rumor
de estrellas acordándose
con los verdes de hoja nueva
o rugidos de glaciares
pariendo nuevas fuentes: angustia
o silencio de huevos y placentas
so la furia brutal del sol. Lo nuevo
es el tono imperceptible
con que cada mirlo entona
de rama en rama su propia canción -acorde
con los golpes de los vientos,
de los tiros, los desgarros y los cebos
del aire envenenado. El ave
no tiene mente -su memoria no es la suya;
libre de toda razón humana
ignora la muerte que le aguarda
entre las sombras impasibles
de la extinción de su especie. Su canto
suena -sobre los limos pensantes,
igual que la inocencia primera
inserta en la ficción del tiempo: lleno
de ruido y de furia, tan bello
como inmenso y carente de sentido.
de “Razón del mirlo” 2009©
ISBN: 978-84-8472-461-2
Poema traducido al rumano por  Elisabeta Boțan
  



sábado, 14 de mayo de 2016

Presentación de libro: ”Egometría - Egometrie" de Elisabeta Boțan, Facultad de Filosofía y Letras, UAH

Cartel realizado de Sorin Bălășcău




--Mi nuevo poemario bilingüe (rumano-español) Egometría, Editorial Limes, 2016, Colección ARCA. Portada realizada por la  diseñadora gráfica Oana Stepan.
Prólogo firmado por el escritor Daniel Montoly.
--Noul meu volum de poezii bilingv (română-spaniolă) Egometrie, Editura Limes, 2016, Colecția ARCA.
Coperta realizată de graficiana Oana Stepan.

Prologul semnat de scriitorul Daniel Montoly.

domingo, 8 de mayo de 2016

”Trandafirul călcat în picioare pe trotuar” - ”Una rosa pisoteada sobre la acera” de José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo

José Antonio Olmedo López-Amor
 Heberto de Sysmo









Trandafirul călcat în picioare pe trotuar

Lui Blaz Muñoz 

subtil testamentul trandafirului 
își risipește tenebrosul discurs
peste uliginosul amfiteatru,
arzător, cadavru-i rafinat
nu încetează să însemne frumusețe printre lucruri.
Petalele-i pătate vopsesc 
cu roșu carmin întunecatul trotuar,
și sufletul său parfumat se înalță
pierzându-se printre mirosuri pestilente.
Vața lui este o armonie teoretică,
moartea sa, o expresie teleologică,
drama de a exista e în mâinile sale
consagrare teodicee.
Mesajul trandafirului este iubire,
cântecul cu un singur picior al miresmei.
Poema traducido al rumano por  Elisabeta Boțan



Una rosa pisoteada sobre la acera

A Blas Muñoz

Sutil el testamento de la rosa
derrama terebrante su discurso
sobre un uliginoso anfiteatro,
urente, su cadáver exquisito
sigue siendo belleza entre las cosas.
Sus machacados pétalos ya tintan
con su rojo carmín la oscura acera,
y su alma perfumada va ascendiendo
perdiéndose entre aromas pestilentes.
Su vida es teorética armonía,
su muerte, una expresión teleológica,
el drama de existir es en sus manos
una consagración teodicea.
Amor es el mensaje de la rosa,

unípede canción de lo fragante.
Poem tradus în română de Elisabeta Boțan

sábado, 7 de mayo de 2016

”Libro traducido de rumano al español” - ”Carte tradusă din română în spaniolă”

--”Mugur de gând” de Elisabeta Lușcan
Traducere în limba spaniolă de Elisabeta Boțan 
Edituta Armonii Culturale, 2016
--”Brote de pensamiento” de Elisabeta Lușcan
Traduccion al español Elisabeta Boțan Escritora y traductora
Editorial Armonii Culturale, 2016

viernes, 6 de mayo de 2016

POEM(A) 47 de Mircea Petean



 Mircea Petean 






47

Ana 
los muertos son más vivos que los vivos 
ni una palabra más
Poema traducido al español por Elisabeta Boțan



47

Ana
morţii-s mai vii decât viii –
nici un cuvânt în plus
Poem tradus în spaniolă de Elisabeta Boțan

lunes, 2 de mayo de 2016

”Toamnă tetrarh” - ”Tetrarca otoño” de Gregorio Muelas Bermúdez, Poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan



Gregorio Muelas Bermúdez






TOAMNĂ TETRARH

Nori gri umbresc peisajul
și toată verdeața se vopsește în roșu
strălucirea ce distilează un soare plăpând.

Frunzele sângerează pe jos,
ramurile copacilor
înjunghie cerul.

Avenit tetrarhul Toamnă 
ca să se proclame rege.
(Din ”Un fragment de eternitate”)
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



TETRARCA OTOÑO


Grises nubes sombrean el paisaje  
y todo verdor se tiñe del rojo  
fulgor que destila un sol macilento.  

Las hojas se desangran sobre el suelo,  
las ramas de los árboles  
apuñalan el cielo.  

El tetrarca Otoño ha venido  
a proclamar su reino.  
 (De “Un fragmento de eternidad”)