jueves, 28 de abril de 2016

Poem(a) 2 de Alexandru Uiuiu Poema traducido al español por Elisabeta Boțan

 Alexandru Uiuiu 


POEMA


Cuando el Poeta nació  Dios dio
Tres días de lluvia de modo que todos salieron de la tierra:
El maíz, el ajo, los mineros, los arqueólogos, los animales de las madrigueras
La clueca con los polluelos de oro[1], badea Cârțan[2]
Las monedas perdidas, los coches rotos de la infancia
Todos, todos, todos- salieron de la tierra
Que parecía llover también de abajo arriba:
El Poeta apoya su barba sobre la mano derecha de Decébalo
Se asombra por un instante y se queda en la contemplación.
Una mariposa- salida a tiempo de bajo de una piedra de río
Se posó en su hombro y lo derribó- por eso
De repente se serenó, salió el sol
Y todos empezaron a entrar en la tierra
Todos, todos, todos.





[1] Piezas que pertenecen al tesoro arqueológico descubierto en la población Pietroasele de Rumanía, 1837.
[2] Pastor de etnia rumana, autodidacta, quien luchó para la independencia de los rumanos de Transilvania… (para más detalles consulte Wikipedia)
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan

POEM


Când s-a născut Poetul a dat Dumnezeu
O ploaie de trei ziel astfel încât toate au ieșit din pământ:
Mălaiul, usturoiul, minerii, arheologii, animalele vizuinelor,
Cloșca cu puii de aur, badea Cârțan
Monedele pierdute, mașinuțele stricate în copilărie
Toate, toate, toate- au ieșit din pământ că părea că plouă și de jos în sus:
s-a uimit o clipă și a rămas în contemplație.
Un fluture- ieșit și el la vreme de sub o piatră a râului
I s-a așezat pe umăr și l-a prăbușit- așa că
Deodată s-a-nseninat, a ieșit soarele
și toate au început să intre în pământ
toate, toate, toate.








”eon" - "eón" de Nicolae Silade Poema traducido al español por Elisabeta Boțan. Recita la traductora.

miércoles, 27 de abril de 2016

”Fațade” - ” Fachadas” de Gregorio Muelas Bermúdez, Poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan



Gregorio Muelas Bermúdez






FAȚADE

În fațadele
de cărămidă roșiatică
se înghesuie visele
ce nu vor fi împlinite.
Viața a fost mai dură.
(Din volumul inedit de poezie”Stare de lene”)
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




FACHADAS

En las fachadas
de ladrillo rojizo
se hacinan sueños
que no serán cumplidos.
Más dura fue la vida.
 (Del poemario inédito “Estado de acedía”)

martes, 26 de abril de 2016

”Et in arcadia ego” de Miguel Veyrat


Miguel Veyrat








Et in arcadia ego


Vântul îți târăște cântul
cu vocea lui de bestie 
imemorială. Prin rugii de mure lasă  frunze
din carnea smulsă
râului de umbre- rival
turbat al eternului, când viața
se oprește rămasă
în gât. Pentru că
știu pe de rost 
această moarte inventată
de noi într-o noapte întunecată,
vreau să fiu alungat din nou
din Paradis pentru a muri
liniștitdupă ce-mi agăț ca
un fir de păianjen strigătul 
rebel din abisul nimicului.
Poem tradus în română de Elisabeta Boțan





Et in arcadia ego

Arrastra tu canto el viento
con su voz de bestia
inmemorial. Deja en las zarzas hojas
de carne arrebatada
al río de sombras 
-rival
turbio de lo eterno, cuando la vida
se detiene obstruida
en la garganta. Porque
ya conozco de memoria
esta muerte inventada
por nosotros en una noche oscura,
quiero ser expulsado otra vez
del Paraíso para morir
tranquilo 
-tras colgar como hilo
de araña mi grito 
rebelde desde el abismo a la nada.
Poema traducido al rumano por  Elisabeta Boțan

lunes, 25 de abril de 2016

Poem(a) 24 de Mircea Petean

 Mircea Petean







24

nieva al azar

sobre el panteón del año
donde estoy yaciendo


Ana



te oigo como te apuras

en la arena de las honduras 
nieva sobre el lago
Poema traducido al español por Elisabeta Boțan





24


ninge în dorul lelii
peste cavoul anului
în care zac

Ana

te aud zorind
pe nisipul din adâncuri –
ninge pe lac 
Poem tradus în spaniolă de Elisabeta Boțan

FÜR ARVO PÄRT de Gregorio Muelas Bermúdez, Poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan

Gregorio Muelas Bermúdez









FÜR ARVO PÄRT

Din adâncul liniștii omul ascultă
acorduri care sunt doar în capul său.

Muzica se eliberează din fortăreața sa
de ceață și misună ca o pasăre
diamantină ce migrează din notă în notă.


Câte ierni se vor fi succedat 
și câte lacrimi s-or fi vărsat
pentru a da liniștii o formă armonioasă,
timpul său potolit, ritmul său.


Omul se rotește și se rotește
până când îl consumă muzica.
În calm, exaltat, ascultă liniștea.
(Din ”Un fragment de eternitate”)

FÜR ARVO PÄRT


Desde el fondo del silencio escucha el hombre
acordes que sólo están en su cabeza.
La música se libera de su alcázar
de niebla y revolotea como un ave
diamantina que migra de nota en nota.

Cuántos inviernos se habrán sucedido
y cuántas lágrimas se habrán vertido
para dar al silencio su forma armónica,
su tiempo detenido, su compás.

El hombre gira y gira
hasta que la música se consume.
En calma, exaltado, escucha el silencio.
(De “Un fragmento de eternidad”)
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

martes, 19 de abril de 2016

HAIKU de Gregorio Muelas Bermúdez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Gregorio Muelas Bermúdez












HAIKU


noapte închisă
în mare strălucesc doar
noctilucele
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


HAIKU

noche cerrada,
en el mar sólo brillan
las noctilucas

Poema (2) de Tive Martínez






Tive Martínez



POEM (2)




Citisem la bibliotecă 
că insectele din Amazon
adoptă culorile din jurul lor pentru a se ascunde de prădători.

Sunt mulțumit că învăț ceva nou,
însă nu pot să scap de melancolie când știu
că nu voi ajunge niciodată în pădurea tropicală.

Aproape de casă
Cresc margarete de pădure.
După obiceiul meu,
iau o floare cu tulpină. În clipa în care o rup,
mi se pare că se observă o mișcare.
Se ivește un păianjen mic și galben pe marginea unei petale.
Imediat se ascunde din nou.

Cu încântarea unui copil la prima comuniune,

îmi zic în sinea mea: camuflaj.
Tradus în română de Elisabeta Boțan




POEMA (2)

Leo en la biblioteca
que los insectos del Amazonas
adoptan el color de su entorno para ocultarse de los depredadores.

Estoy satisfecho por aprender algo nuevo,
pero no puedo evitar la melancolía de saber
que nunca iré a la selva.

Cerca de casa,
crecen unas margaritas silvestres.
Como es mi costumbre,
tomo una flor del tallo. En el momento de arrancarla,
me parece observar un movimiento.
Una pequeña araña amarilla se hace visible en el borde de un pétalo.
De inmediato vuelve a esconderse.

Con el arrobo de un niño en su primera comunión,
me digo muy adentro: camuflaje.
Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan

lunes, 18 de abril de 2016

”Hărți și epave” -”Mapas y pecios” de Miguel Veyrat

Miguel Veyrat



Hărți și epave

Și dacă trasezi harta propriului tău
trup, vei simți cum coincide
cu universul cuvântului tău. Și, de asemenea,
că la insule se ajunge 
numai prin râurile sângelui
ce îneacă pădurile, imașurile
și cerurile. Prova mereu
spre incertul pe care-l configurezi
fără nevoia instrumentelor sau a sextantului.
Dar nu există întoarcere, căpitane. În urmă
rămân statui ce niciodată
sau curând se vor întoarce la nisip
prin plaje — în măsura
în care progresează, aprinsă ciudat,
vorba pe trup
în lumina rațiunii ce nu naufragiază.
Mai mult, cine ar putea ști? Aproape nimeni acum
adună epave ca să le citești mai târziu.
Tradus în română de Elisabeta Boțan


 Mapas y pecios

Y si trazas el mapa de tu propio
cuerpo, sentirás cómo coincide
con el universo de tu palabra. Y también
que a las ínsulas se llega
solamente por los ríos de la sangre
que anega las selvas, las praderas
y los cielos. Proa siempre
hacia lo incierto que tú configuras
sin precisar de sextante ni instrumentos.
Pero no hay regreso, capitán. Atrás
quedan las estatuas que nunca
o pronto volverán a la arena
por las playas —en la medida
que progrese, extrañamente encendida,
la palabra sobre el cuerpo
en la luz de la razón que no naufraga.
Más ¿quién podrá saberlo? Casi nadie ahora
junta pecios para después leerlos.
Traducido al rumano por Elisabeta Boțan

13 de Mircea Petean


Mircea Petean








13 

tú crees en la energía pura
del Encuentro

al margen del camino las sierpes alargadas entran en lo hondo
en cada vez más antiguas pieles

la acacia, un amanecer 
pone alas a la piedra que calla


pues yo sólo te decía  
tus labios
sobre el inexistente
nombre mío
amada
entonces
entre lejanías con peñas
Traducido al español por Elisabeta Boțan



13


tu crezi în puterea curată
a Întâlnirii

pe marginea drumului şerpii prelungi intră adânc
în tot mai vechile piei

răsărit de soare salcâmul
într-aripează piatra care tace

ci eu spuneam doar –
buzele tale
pe nefiind
nume al meu
iubito
atunci

prin depărtări cu stânci

Tradus în spaniolă de Elisabeta Boțan

"pastiche" - "pastişă" de Mircea Petean






 Mircea Petean


12          
pastiche


Vuelvo a ti roto, amante tuyo, desconsolado, 
y el cuerpo oliendo a lo tuyo y a cálamo.
En el aire enrarecido que nos rodea
espejito, espejito  la luz chapoteará.

De ciénagas, sombras y caballos salvajes en Camargue
me echaba a perder, no como un aedo sino como Léon-Paul Fargue.
Toma mi cuerpo de viento, de fuego y fragancias ondeado,
querida Esmé, y apágalo en el agua viva de tu boca.

Las ásperas piedras solares machacan mi pecho,
y me corta los pasos del amargo aliento;
soy silencio estruendoso, para vestirte con él, eternamente,
mi dueña, de las órbitas brumosas, la descendente. 
Traducido al español por Elisabeta Boțan


12             
pastişă

Mă-ntorc la tine frânt, nemângâiat iubit al tău,
cu trupul mirosind a obligeană şi a tău.
În aerul rarefiat ce ne-nconjoară
va ropoti luminaoglindă-oglinjoară.

De mlaştini, umbre şi cai sălbatici în Camargue
mă prăpădeam, necum de un aed precum Léon Paul Fargue.
Ia-mi trupul vălurit de vânt, de foc şi de miresme
şi-n apa vie-a gurii tale stinge-l, dragă Esme.

Îmi sfarmă pieptul asprele pietre solare,
şi-mi prescurtează paşii amara răsuflare;
linişte vuindă-s, s-o îmbraci, de-a pururi,
stăpâna mea, coborâtoare din ceţoase cruguri.
Tradus în spaniolă de Elisabeta Boțan

sábado, 16 de abril de 2016

”Monolog”-”Monólogo" de André Cruchaga



Foto by Elisabeta Boțan





MONOLOG

Tradus în română de Elisabeta Boțan

Zorii uită nemișcarea; noaptea, această oarbă eternitate a uitării:
tot pragul a fost oglindă întunecată, infidelii cuvintelor:
—între timp aștept mă dau inexpugnabilului.
Barataria,02.IX.2013, din cartea Cale Liberă

MONÓLOGO

Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan

Olvida el alba lo inmóvil; la noche esa eternidad ciega de la desmemoria:
todo el umbral fue espejo oscuro, infieles las palabras:
—espero mientras tanto entregarme a lo inexpugnable.
Barataria, 02.IX.2013, del libro Vía libre


viernes, 15 de abril de 2016

”Fado pentru ignavi” - ”Fado por los ignavi” de José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan



José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo





FADO PENTRU IGNAVI




Într-o tristă noapte din secolul al nouăsprezecelea
cu glas de plumb se tânguia o chitară.
Într-o prăvălie de cidru, de noapte, închisă acum,
inimile martirizate închinau în tăcere.
Douăsprezece coarde au întrerupt pacea din lumina lunii,
o jale stăruitoare a atins inimile,
noaptea și aducerea aminte au adus cu ele cenușa
bieților nechibzuiți subjugați de cânt.

Ritmul furtunos al rănii și suferința,
profunzimea unui vers, etern cataclism 
de emoții prinse în horă.
În noaptea aceea mistică de muzică y aducere aminte

a fost botezat cu lună primul fado.
Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan




FADO POR LOS IGNAVI



Alguna noche triste del siglo diecinueve
una guitarra en llanto quebró una voz plomiza.
En una sidrería, de noche, ya cerrada,
brindaban en silencio las almas en martirio.
Doce cuerdas sesgaron la paz de luz de luna,
un quejío elocuente  tocó los corazones,
la noche y la memoria trajeron la ceniza
a los pobres incautos que el canto subyugaba.
El proceloso ritmo de la herida y el daño,
la hondura de una letra, eterno cataclismo
de emociones en danza.
Aquella noche mística de música y recuerdo

se bautizó de luna el primer fado.

Tradus în română de Elisabeta Boțan



”Tot ceea ce sunt” - ”Todo cuanto soy” de José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo

José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo





TOT CEEA CE SUNT


S-ar zice că sunt, atât de implacabil,
acest a nu fi și a fi independent,
bârlogul acesta sau lumina ce reconfortează,
acest vulcan  ce  fără veste erupe.

Această elocvență străină, necăutată,
mortifică pacea laicului,
mă apropie fără voie de cea ce-mi doresc
și-apoi mă depărtează, mă depărtează atât.

Această avalanșă de celest pe buză,
aceaste crude cătușe mă resemnează,
această manie, felul acesta de a trăi

ce traducător, apostat al fumului,
acest zbor al sufletului fără moarte;
e tot ce sunt, nimic nu mai vreau.

Tradus în română de Elisabeta Boțan





TODO CUANTO SOY


Este decir que soy, tan implacable,
este no ser y ser independiente,
esta guarida o luz que reconforta,
este volcán, que sin aviso irrumpe.

Esta elocuencia ajena, no buscada,
mortifica la paz de lo mundano,
me acerca sin querer a cuanto anhelo
y me aleja después, me aleja tanto.

Esta avalancha azul de cielo en labio,
este grillete cruel que me conforma,
esta manía, este vivir así

cual traductor, apóstata del humo,
este volar del alma sin morirse;
es todo cuanto soy, nada más quiero.

Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan