jueves, 31 de marzo de 2016

8 de Mircea Petean, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean




8

déjame dormir
sueño-tesoro
del campo llano


ya que me abandonaste
dedal
del monte límpido


no te atrevas a soñar conmigo
sin duda alguna
habrán más tardes


déjame dormir
sueño-tesoro
del campo llano


aún se escuchan tentaciones
los valles retumban 
en ningún lugar nunca 






8

lasă-mă să adorm
somn-odor
şesului uniform


dacă tot m-ai părăsit
degetar
muntelui strălimpezit


nu-ndrăzni să mă visezi
negreşit
mai sunt amiezi


lasă-mă să adorm
somn-odor
şesului uniform


chiar de aud îmbieri
vuiesc văi
niciodată nicăieri








”Oaspete” - ”Huesped” de José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan

José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo,

OASPETE


Scrisul, virusul
ce se propagă în cernelă;
gramatic și semantic,
ermetic și gol;
sonul alfanumeric,
lichidul și cupa,
lumina andro-telurică.

Cu cât frumusețea lui
ne pătrunde în viață,
cu cât ne stăpânește
și câtă durere ne-ar aduce...
niciodată nu vom evita
posibila contagiere cu el.


(Preaiubit și blestemat bibelou)




HUÉSPED


Es escribir, el virus
que en tinta se propaga;
gramático y semántico,
hermético o desnudo;
el son alfanumérico,
el líquido y la copa,
la luz androtelúrica.


Por más que su belleza
se introduzca en la vida,
por más que nos maneje
y el dolor nos procure…
jamás evitaremos
su posible contagio.
(Maldito y bienamado bibelot)

miércoles, 30 de marzo de 2016

7 de Mircea Petean, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean





7



palabras de paso ligero
ordenan las proximidades de la respiración
adentro

afuera
las manos no se encuentran
golpean el aire como unos remos
abandonados
una sobre otra las palmas
de cada uno
hacen una concha mayor

nieva
tejados perros vagabundos
el río helado los arboles
inmóviles en un gesto de entrega
sin ser llevado a cabo



7

vorbele cu  paşi uşori
rostuiesc respiraţiei preajmă
înăuntru

afară
mâinile nu se-ntâlnesc
lovesc aerul ca nişte vâsle
abandonate
una peste alta palmele
fiecăruia
fac o scoică mai mare

ninge
acoperişuri câini vagabonzi
râul îngheţat copacii
încremeniţi într-un gest de dăruire
nedus până la capăt

martes, 29 de marzo de 2016

6 de Mircea Petean, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean


6

duermes
la sonrisa olvidada en las comisuras de la boca 
como una mariposa viva

es una manera de la vida
de contestarse a si misma
la
escuchas como toca con un hueso
la placa de madera* verde
de tu vientre
placa de madera*= instrumento musical de percusión usado en los monasterios de religión ortodoxa
(más información sobre él aquí).



6

dormi
surâsul în colţul gurii uitat
ca un fluture viu

e un fel al vieţii
de a-şi răspunde sieşi
o
auzi cum bate un os
în toaca de lemn verde

a pântecului tău

”Se luminează de ziuă” - ”Amanece” de Miguel Veyrat, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan



Miguel Veyrat

Se luminează de ziuă


(În memoria lui Umberto Eco

care ne-a învățat să gândim limba)
*
Semeni cu moartea
Când traversezi tăcut
Vălul de lumină din grădină:
Ultima suflare a unei păsări
Își atârnă teama de gura ta.
Ai trecut încă o dată râul.
Ziua definește lumina
Dimineața se ofilește.

Tot ce este atins de foc

Își pierde astfel inocența.





Amanece




(A la memoria de Umberto Eco,
que nos enseñó a pensar la lengua)
*
Te pareces a la muerte
Cuando atraviesas silente
El velo de luz del jardín:
El último aliento de un ave
Cuelga su miedo en tu boca.
Cruzaste otra vez el río.
El día define la luz
La mañana se marchita.


Todo lo que el fuego toca
Pierde su inocencia así.

”Prima linie” - ”Primera línea” de Miguel Veyrat, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Miguel Veyrat


Prima linie

*

(René Char,
in memoriam)


Arsură de tunet:
Bubuitul
Ghețarului
Născând
Un iceberg.
Orion
Vânător orb
Cânt matinal
De revoltă.




Primera línea


*


(René Char,
in memoriam)
Quemadura
Del estruendo:
Estrépito
Del glaciar
Pariendo
Un iceberg.
Orión
Cazador ciego
Canto matinal
De rebelión
.

lunes, 28 de marzo de 2016

5 de Mircea Petean, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean













5



un pájaro grande (ni siquiera sé si era pájaro 
del todo le veo solo un ala y mitad del cuerpo
emplumado con el pico fuerte y alargado) me
empuja bajo el costado con el pliegue del ala redondo como un
hombro tu hombro Ana lo cojo en mis palmas como
a una castaña ahora sé que el pájaro está dentro y quiere salir empuja
con el pliegue de su ala y yo me inclino sobre ti como
sobre el primer encuentro  que tuvimos  bajábamos al río 
cogidos de la mano frente a un puente de maderos si lo recuerdas  
y al margen del camino el conductor del autobús jugaba ajedrez con una
mujer delgada sobria e introvertida   y te lo beso a escondidas



5



o pasăre mare (nici nu ştiu dacă întru totul pasăre îi văd doar o aripă şi jumătate de trup împănat cu clonţul alungit puternic) mă îmboldeşte sub coaste cu îndoitura aripei rotundă ca un umăr umărul tău Ana îl prind în palme ca pe-o castană acum ştiu pasărea-i înăuntru dă să iasă împinge cu îndoitura aripei eu mă aplec deasupra ta precum deasupra primei noastre întâlniri – coboram la râu ţinându-ne de mână în dreptul unui pod de bârne de mai ţii minte – iar în marginea drumului şoferul autobuzului juca şah cu o femeie uscată sobră introvertită – şi ţi-l sărut pe furiş

"Apostrofări ale eului" - "Apóstrofes del yo" de José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan

José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo





APOSTROFĂRI ALE EULUI


Iubim.
Urâm.
Ne pare rău.
Ne doare.
Astfel rana își caută
spațiul literar.

Învocarea Bestiilor,
invocarea Zeilor;
fiecare rugă aspiră
la rugăciunea ei lăuntrică.


Metrică nefastă,
adună versul
— supurarea inimii
pentru ciupirea coardelor sonul lor ineligibil.

( Blestematul și preaiubitul bibelou)



   
APÓSTROFES DEL YO


Amamos.
Odiamos.
Sentimos.
Dolemos.
Así la herida busca
su espacio literario.

Invocar a las Bestias,
invocar a los Dioses;
cada oración aspira
a su íntima plegaria.

Métrica infausta,
recoge el verso
—supuración del alma—
para tañer su son inelegible.

 (Maldito y bienamado bibelot)

domingo, 27 de marzo de 2016

4 de Mircea Petean, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean



4


lo que se ve es una gota de rocío*
la pulpa no está por ningún lado
solo el borde quedó

a veces las cosas son solo superficies
que desaparecen 
de un centro fijo minúsculo invisible
corren los haces de rayos-
queda solo el borde

no sé lo que quise decirte
Ana
cuando sentí como una brisa
señal de que ya no estabas
entonces me apoyé en tu ausencia
como en un muro de convento


gota de rocío* = en rumano se usa la expresión "grano de rocío", lo que le permite al autor hablar en el segundo verso de su pulpa





4

ce se vede-i un bob de rouă
miezul nu-i nicăieri
a rămas doar marginea

lucrurile sunt uneori doar suprafeţe
care dispar
dintr-un centru fix minuscul invizibil
fug snopi de raze –
rămâne doar marginea

nu ştiu ce am vrut să-ţi spun
Ana
când am simţit ca o boare
semn că nu mai erai
atunci m-am sprijinit de absenţa ta
ca de un zid de mănăstire



”Pagină cheie” - ”Página clave” de José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan



José Antonio Olmedo López-Amor, Heberto de Sysmo








PAGINĂ CHEIE

Propolis de cerneală
cel ce scalzi această pagină de umbră,
azi mă topesc în tine.
Mă insultă onestitatea ta;
refugiul acestui mizerabil nonconformist.
Îmi explorează conștiința și rostește numele vântului.
Paginile mele sunt universul,
pagina mea, lumea mea,
pagina-trup.
Vocea mea își sângerează angoasa nesfârșită,
eul meu caută pagina pătată
cu sângele celui pe care-l înlocuiesc.
Ce eu se răscumpără, ce voce, ce pagină,
a acestei părelnice ființe ce nu se mai găsește?
Pagina e barca,
e vela și oceanul,
ea e cea care adăpostește
aceste nenumărate pleonasme



Propóleo de tinta
que bañas esta página de sombra,
hoy me resuelvo en ti.
Tu probidad me insulta;
refugio de este mísero inconforme.
Explora mi conciencia y nombra al viento.
Mis páginas son el universo,
mi página, mi mundo,
página-cuerpo.
Mi voz sangra su angustia sin número,
mi yo busca la página manchada
con la sangre de quien suplanto.
¿Qué yo redimirá, qué voz, qué página,
a este aparente ser que no se encuentra?
La página es la barca,
la vela y el océano,
es ella quien acoge
este sinnúmero de pleonasmos.

viernes, 25 de marzo de 2016

”Noiembrie” - ”Noviembre” de Gregorio Muelas Bermúdez, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan

Gregorio Muelas Bermúdez













NOIEMBRIE


Cu lumina lui cenușie octombrie trece
și noiembrie de lapoviță sosește
ce albește satele și ariile.
E toamnă și decembrie așteaptă
ca iarna să-i focurile întoarcă.


Pe cer se întorc iarăși berzele
ca să-și ocupe cuiburile
de pe turnurile bisericilor.


Șuierul vântului liniștea sfâșie
crengile copacilor se mlădie
fulg cu fulg, neaua, pământul îmbracă, .


Toamnă, aproape iarnă. Sori reci,
luni geroase, vânturi ce biciuie
coroanele copacilor și olanele.
Peisaje de fum, aur și frunze uscate,
nori argintii și iarbă proaspătă.







NOVIEMBRE


Pasa octubre con su luz cinérea
y llega un noviembre de cellisca
que blanquea los pueblos y las eras.
Es otoño mas diciembre espera
que el invierno le devuelva sus hogueras.


Por el cielo regresan las cigüeñas
para ocupar de nuevo sus nidos
sobre las torres de las iglesias.


El silbo de viento rompe el silencio,
las ramas de los árboles cimbrean,
la nieve viste, copo a copo, la tierra.


Otoño, casi invierno. Soles fríos,
lunas gélidas, vientos que flagelan
las copas de los árboles y tejas.
Paisaje de humos, oro y hojas secas,
nubes plateadas y hierba fresca.
Contactar con la traductora: Elisabeta Boțan

jueves, 24 de marzo de 2016

”Schubert Park” de Gregorio Muelas Bermúdez, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan

Gregorio Muelas Bermúdez



SCHUBERT PARK

Atunci se făcuse liniștea.
Era într-o zi de martie, în Viena,
anul o mie opt sute douăzeci și șapte.

Ludwig van era la pian
compunând a zecea sinfonie a sa,
când nimicul i-a spus la ureche:
muzica s-a terminat.

Și aceste ultime măsuri,
s-au pierdut în noapte
ca o odă a tristeții.

Acum se acultă doar allegroul
vântului ce leagănă chiparoșii
în Schubert Park.






SCHUBERT PARK


Entonces se hizo el silencio.
Fue un día de marzo, en Viena,
el año mil ochocientos veintisiete.

Ludwig van se encontraba en el piano
componiendo su décima sinfonía,
cuando la nada le dijo al oído:
la música ha terminado.

Y esos últimos compases,
se perdieron en la noche
como una oda a la tristeza.

Ahora sólo se escucha el allegro
del viento que mece los cipreses
en Schubert Park.
Contactar con la traductora: Elisabeta Boțan

"Dezintegrarea trandafirului” - “La desintegración de la rosa” de Miguel Veyrat, poema traducido al rumano por Elisabeta Boțan



Miguel Veyrat






”Dezintegrarea trandafirului”

I


La început era
 roz și suav
un boboc apăsat pe sufletul meu
unde se ascundea scorpionul 
ghemuit.
Apoi s-a deschis
în soarele toamnei
cu organele în vânt
și petalele  
deschise ca niște mâini.
Iar apoi pântecele-i fecundat
s-a micșorat uscat,
și netezimea ofilită
putu să se separe
de tulpină-i și un alt trandafir
ieșise din carne
și trandafirul uscat zace trist, iar trandafirul bătrân
veșted și fără frunze.

II


Pergamentul cărnii sale

descărnate
luminează uneori
tubul eseului
literar.
Singur,
singur și rupt
dezintegrat
în scorpion.

III

...vene care au ars glorios...




Din cartea: “Antiteză Primară”
Ed. Rialp – Madrid 1975 ©
ISBN: 84-321-1826-5




“La desintegración de la rosa”

I

Fue primero tierna y rosa
apretado botón contra mi alma
donde oculto el escorpión
se agazapaba.
Se abrió después
al sol de otoño
y sus órganos al viento
y sus pétalos estaban
abiertos como manos.
Fue luego secando
su vientre breve
fecundado,
y mustia la tersura
pudo separarse
de su tallo y otra rosa
brotó en la carne
y yace rosa seca verde y rosa vieja
enjuta y deshojada.

II

Pergamino de su carne
descarnada
ilumina a veces
el tubo de ensayo
literario.
Sola,
rota y sola
en alacrán
desintegrada.

III
…venas que han gloriosamente ardido…


De: “Antítesis Primaria”
Ed. Rialp – Madrid 1975 ©
ISBN: 84-321-1826-5