lunes, 25 de enero de 2016

”Eros” de Cesar Curiel, traducción al español por Elisabeta Boțan

Cesar Curiel













EROS

Totul e tăcere mai puțin gura ta
cea care îmi trezește în zori
privirea din trup.
Totul e nimic, și zicând nimic
moartea vine cu distanța ei
ca să-și aducă visele famelice.
Trupul tău e totul
pentru că în pântecele tău se află sanctuarul celor o mie de fluturi
care sunt viața
când mângâierea cu dreptul ei solemn
face din noapte complicea nebuniei mele
când te posed.
Buzele tale sunt ploaia măruntă
ce iese ca o susurare pe care o plăsmuiești
peste membrul meu
făcând din asta o întâmplare
cu umbre vagi formate
din trupurile noastre.
Totul e distanța ce se scurtează cu amintiri
pentru că fie care amintire e simțire
respirația încă în viață,
în viața mea,
tu ești ceea ce îmi doresc cel mai mult.




EROS


Todo es silencio menos tu boca
la que despierta en el alba
la mirada en mi cuerpo.
Todo es nada, y al decir nada
la muerte llega con su distancia
a traer famélicos sueños.
Todo es tu cuerpo
porque en tu vientre reposa el santuario de mil mariposas
que son vida
cuando la caricia en su solemne derecho
hace a la noche cómplice de mi locura
cuando te hago mía.
Tus labios son la llovizna
que sale cual murmullo el que plasmas
sobre mi miembro
haciendo todo un acontecimiento
de vagas sombras que forman
nuestros cuerpos.
Todo es distancia que se acorta con recuerdos
porque cada recuerdo es sentir
la respiración aún con vida,
y en mi vida,
tu eres lo que yo más quiero.


domingo, 24 de enero de 2016

Publicație în revista Faleze de piatră - Publicación en la revista Faleze de piatră

--Acabo de enterarme que la revista FALEZE DE PIATRĂ (serie nueva), numero 1, enero de 2015, ha publicado una de las traducciones que le hice al poeta rumano Daniel Vorona.
Una revista publicada en soporte de papel y en formado digital.
--Tocmai am aflat că una dintre traducerile pe care i le-am făcut poetului român Daniel Vorona s-a publicat în revista FALEZE DE PIATRĂ (serie nouă), numărul 1, ianuarie 2015.
O revistă publicată pe suport de hârtie și în format digital.


La portada de la revista








lunes, 18 de enero de 2016

"Sobre los poetas" - "Despre poeți"de Carmen Focșa, traducido al español por Elisabeta Boțan











SOBRE LOS POETAS


Sobre los poetas se dice
Que aparentan como si
Comiesen a diario en el comedor de los pobres
Disfrazados de mendigos, cuando, de hecho,
Lágrimas redondas, doradas, se les deslizan entre 
los dedos
Rompiéndose tarde, para bastarles también para
mañana. 
Quizás ni siquiera intentan entrar
En los batallones de mercenarios felices 
Que sus esposas, piadosas, respetan todos los días
de ayuno,
Que no les faltan las bodas, los bautismos, los funerales,
O, por lo menos, así se habla en el mercado...
A veces, por la tarde, un frescor sonoro los separan
De las palabras asilvestradas tras tanto esperar 
Su creación.



DESPRE POEŢI


Despre poeţi se spune
Că arată ca şi cum
Ar mânca zilnic la cantina săracilor
Deghizaţi în cerşetori, când, de fapt,
Lacrimi rotunde, aurite, le alunecă printre
degete
Spărgându-se târziu, să le ajungă şi pentru
mâine.
Poate nici nu-ncearcă să intre
În batalioanele de mercenari fericiţi
Că nevestele lor, cucernice, ţin toate
posturile,
Că nu duc lipsă de nunţi, botezuri, parastase
Sau, cel puţin, aşa se vorbeşte prin târg…
Uneori, seara, o răcoare sonoră îi separă
De cuvintele sălbăticite după cât şi-au
aşteptat
Alcătuirea.

domingo, 17 de enero de 2016

2 de Mircea Petean, traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean






2


decía que sigue
la sombra de una rosa sobre el muro
la pregunté cómo era
ella me dijo como la tuya







2



spunea că urmărește
umbra unui trandafir pe zid
am întrebat-o cum era
ea mi-a spus – ca a ta

jueves, 14 de enero de 2016

”Poem pentru Bianca” - ”Poema para Bianca” de Sofía Rodríguez García traducido al rumano por Elisabeta Boțan




Sofía Rodríguez García






POEM PENTRU BIANCA



Am niște flori ce înoată ca valurile
își mișcă brațele
și ornează sipetele ninsorii

Sunt petalele ce fac să alunece mâinile
atârnă visele
ciorchinii copacilor
pepitele de apă

Stăruie și saltă prin fereastra ta
lungi pe glasurile privirii
se acoperă cu semnale strălucitoare
urcă și își întind pânzele corăbiilor 

”Bine... Sofia, când sosesc?”
Când se vor împlini pronosticurile
când bucuriile se vor înfrunta
Când furtunile lor
vor fi topogan de furnici
când întrebările 
vor luci răspunsuri

Când aceste râsete îmi vor îngropa febra
Când întâlnirile mele cu poștașul
nu vor mai fi neglijențe ale ochelarilor
Cometele să-și sădească vânturile reci
pe târâmuri ce vor arunca pești
și într-o grabă săltăreață să se aventureze spre întâlnirea cu tine







POEMA PARA BIANCA


Tengo unas flores que nadan como olas 
aletean en los brazos 
y adornan los cofres de la nieve


Son pétalos que deslizan las manos 
cuelgan los sueños 
los racimos de los árboles 
pepitas del agua 

Insisten y saltan por tu ventana
largas en las voces suaves de la mirada 
con señales brillantes se cubren 
suben y comparten sus pañuelos de barcos 

“Bueno…Sofía, cuando llegan?” 
Cuando se cumplan los pronósticos, 
cuando las alegrías se enfrenten 
Cuando sus tormentas 
sean tobogán de hormigas 
cuando las preguntas 
acicalen respuestas

Cuando estas carcajadas entierren mi fiebre 
Cuando mis encuentros del cartero 
no sean descuidos de las gafas 

Planten las cometas sus vientos fríos 
en páramos que arrojen peces 
y en una prisa saltarina aventuren en encontrarte







lunes, 11 de enero de 2016

POEM(A) de Carmen Focșa traducido al español por Elisabeta Boțan












POEMA 


Se congela el vapor dorado de la boca
En la ciudad donde la muerte mide
Su sangre blanca, absoluta
Como a un objeto precioso...
Cada hombre se sostiene con la tristeza del otro
Adormilándose, por un instante, como si
Nada tuviese que perder,
Suspirando de vez en cuando, como si se escuchase
Desapareciendo sigilosamente un cisne portador de ángeles.







POEM

Îngheață aburul aurit al gurii
În orașul în care moartea-și măsoară
Sângele alb, absolut
Ca un lucru de preț...
Fiecare om se reazămă de tristețea celuilalt
Ațipind, pentru o clipă, ca și când
N-ar avea nimic de pierdut,
Suspinând în răstimpuri, de parcă s-ar auzi
Dispărând pe tăcute o lebădă purtătoare de îngeri.

jueves, 7 de enero de 2016

”Proces creativ” - ”Proceso creativo” de Olga del Carmen Becerra, traducción al rumano de Elisabeta Boțan

Olga del Carmen Becerra









PROCES CREATIV


Într-o zi eram beată
am făcut un poem.
Amețeala mi se concentra
în cap
și în gura stomacului.
Lacrimile îmi inundau 
adânciturile ochilor
Dar frazele muzicii
erau incredibil de frumoase,
aproape divine.
Trecând prin vene,
durerea era simțită cu adevărat,
din suflet până la piele.
Strigătul de sfâșiere m-a rănit
când a scăpat din fiecare din celulele mele.
După toate acestea, am rupt furioasă
foaia de hârtie
unde scrisesem acel poem
și nu am mai vrut niciodată să scriu  în stare de ebrietate.


(De fapt nu încercasem
nici măcar o picătură de alcool,
nu eram prevenită și fără să vreau,
mi-am înghițit toată tristețea).




PROCESO CREATIVO

Un día hice un poema
cuando estaba borracha.
El mareo se centraba
en mi cabeza
y en la boca del estómago.
Las lágrimas anegaban
las cuencas de mis ojos.
Pero las frases y la música
eran fantásticas y bellas,
casi divinas.
El dolor era sentido de verdad,
desde el alma hasta la piel,
pasando por las venas.
El grito de desgarro me hizo daño
cuando se escapó de cada una de mis células.
Y después de todo, rompí llena de rabia
la hoja de papel
donde había escrito aquel poema
y ya nunca más quise escribir estando ebria.

(El caso es que no había probado 
ni una sola gota de alcohol,
no estaba prevenida y sin querer,
me tragué toda mi pena).

martes, 5 de enero de 2016

”Nervul isprăvilor” - ”El nervio de las hazanas” de Daniel Montoly, traducción al rumano de Elisabeta Boțan



Daniel Montoly













NERVUL ISPRĂVILOR

Nu vorbesc
despre umerele
care au lucrat nervul intim al orașului
ci despre acele mâini
care și-au descris isprăvile
în uterele lor putrede.
Nu zic
că nu am fost impresionat de ochii lor
verzi-albaști
de șoldurile lor de culoarea scorțișoarei
sau de galbenul ca mierea
a sfârcurilor lor.
A fost vechea totalitate a acelei întâlniri,
goliciunea ei de îmbrățișare
ce mă făcuse să exorcizez gurile rele
al ghinionului meu anunțat
în ziare.



EL NERVIO DE LAS HAZAÑAS

No hablo
sobre los hombros
que trabajaron el nervio íntimo de la ciudad
sino acerca de aquellas manos
que describieron sus hazañas
en sus úteros podridos.
No digo
que no fui impresionado por sus ojos
verde-azules
por sus nalgas color canela
o por el amarillo miel
de sus pezones.
Fue la vieja totalidad de aquel encuentro,
su desnudez de abrazo
que me hizo exorcizar las malas lenguas
de mi anunciada mala suerte
en los periódicos.






”La mujer azul” - ”Femeia albastră” de Virgil Diaconu, traducción al español por Elisabeta Boțan




Virgil Diaconu








LA MUJER AZUL

Ella es una mariposa.

Sus alas baten en mi pecho.

Su lágrima me atraviesa 
como una bala.

Ella es la mujer azul.

Es mi victoria con una sola ala.






FEMEIA ALBASTRĂ

Ea este un fluture.

Aripile ei bat la mine în piept.

Lacrima ei trece prin mine
ca un glonte.

Ea este femeia albastră.

Este victoria mea cu o singură aripă.