martes, 25 de octubre de 2016

”POEM(A)” de Cesar Curiel. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan

Cesar Curiel



POEM


Mă liniștește faptul de a mă simți ca iarba,
de a fi forma deschisă
din mânile orbului
ce mă vedea,
caut mereu în măruntaiele pământului
ploaia ce comite un incest
cu demența trupului meu
călduț încă de speranță văd
chipul tău reflectând zâmbete.
Există un abandon ce se usucă
în nămolul
ce trezește măreția;
fiecare os formează o viață,
fiecare pas lasă o breșă
ce se șterge în memoria
 celor născuți acum,
o istorie de ani
ce se întregește în ochii mei
ce uscați caută un așternut
ca să odihnească fiecare verb
și fiecare carne care au ieșit
din nimic,
când nimicul atârnă mereu
de stâlpii tristeților mele
cu limba asasină
ce a risipit certitudinile
și, ca un foc intens,
a mestecat miasma
minciunii.
Totul a fost o isterie
de voci ca holocaustul
pe care îl port înăuntrul meu
căutând stânca deschisă
de unde să beau
până la amețirea memoriei mele
de râsetele ei
și să-i sărut în glumă
gura plină de păsări
rănite
ce zboară în cerc
peste idealurile mele.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan


POEMA


Me relaja el hecho de sentirme hierba, 
de ser un molde abierto
en las manos del que ciego
me veía, 
en las entrañas de la tierra
busco siempre la lluvia que incesta
la demencia de mi cuerpo
aún tibio de esperanza veo
tu rostro reflejar sonrisas.
Hay una orfandad que se marchita
en el fango
que despierta su soberbia;
cada hueso forma una vida, 
cada paso deja una brecha
que se borra en la memoria
de los ya nacidos, 
una historia de años
que se complementa en mis ojos
que marchitos buscan un lecho
para posar cada carne
y cada verbo que ha salido
de la nada,
cuando la nada siempre cuelga
en las vigas de mis penas
con una lengua asesina
que ha despilfarrado aciertos
y ha masticado el hedor
de la mentira
como un fogón al rojo vivo.
Todo ha sido una histeria
de voces como holocausto
que llevo en mis entrañas
buscando la roca abierta
donde pueda yo beber
hasta embriagar mi memoria
de sus risas
y en un embuste besar
su boca llena de pájaros
heridos
que vuelan en círculo
sobre mis ideales.





No hay comentarios:

Publicar un comentario