lunes, 31 de octubre de 2016

”Exercițiu pentru a trezi amintiri plăcute” - ”Ejercicio para despertar buenos recuerdos”de Olga del Carmen Becerra.Traducción del español al rumano por Elisabeta Boțan

Olga del Carmen Becerra



Exercițiu pentru a trezi amintiri plăcute


Lumina sună intens în această dimineață .
Sună a vagă amintire de cânt infantil,
a voci ce încâlcesc vântul în firele lor,
a râsete nervoase ce așteaptă surprize,
a vise împlinite și a nesfârșite dansuri.
Lumina sună a dulce și a scorțișoară
a strălucire în ochi a iubirii când începe
sună a haine albe cu legănarea lor,
ca de iarbă și de siestă,
a curte, a recreație,
a cafea ce așteaptă întâlnirea sinceră,
a colonie proaspătă,
a copil ce se bucură pentru prima dată de mare.
Lumina a pus stăpânire pe emoțiile mele
e undă liniștită de apă și de piatră.
Clopote în zbor, mă invită la sărbătoare
cu dangătul lor...
Gașca la cinema,
picioarele pășesc desculțe, e lungă plimbarea,
mama e mulțumită,
S-a mișcat o stea!
Lumina mă respiră și mă pulsează cu putere.
Așa-i că nu mă prinzi?
Lumina e gâlgâitul de argint din izvor,
e grupul muzical al satului,
cămașa nouă, o carte întredeschisă,
îmi amintește de lăută, de peștele colorat,
de culesul pur și simplu al fructului din pom.
Lumina îmi conturează noi senzații,
casa curată și cântecul unui cocoș ,
bagajul făcut și cu mine iubirea.
Lumina mi-a arătat simplitatea vieții...
                                              ... astăzi mă simt în pace.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan




EJERCICIO PARA DESPERTAR BUENOS RECUERDOS



Suena la luz intensa de esta mañana.
Suena a un vago recuerdo de canto infantil,
a voces que enredan sus hebras al viento,
a risas nerviosas que esperan sorpresas,
a sueños cumplidos, a danzas sin fin.
Suena la luz a dulce y canela
al brillo en los ojos de ese amor que empieza
suena a ropa blanca con su bamboleo,
como a hierba y a siesta,
a patio, a recreo,
a café que aguarda la tertulia franca,
a colonia fresca,
a niño que disfruta por primera vez del mar.
La luz se ha hecho dueña de mis emociones
es onda apacible de agua y de piedra.
Campanas al vuelo, me invitan a fiesta
con su repicar…
El  cine en pandilla,
los pies van descalzos, es largo el paseo,
la mamá contenta
¡Se movió una estrella!
La luz me respira y me late fuerte.
¿A que no me pillas?
La luz es gorjeo de plata en la fuente,
es banda de pueblo,
la camisa nueva, un libro entreabierto,
me suena a bandurria, a pez de colores,
a tomar del árbol la fruta sin más.
La luz me dibuja sensaciones nuevas,
el canto de un gallo y la casa limpia,
las maletas hechas y el amor conmigo.
La luz me ha mostrado la vida sencilla…

                                                            ...hoy me siento en paz.








No hay comentarios:

Publicar un comentario