”Odă plagierii” - ”Oda al plagio”de Rossana Hasson Arellano, traducción al rumano por Elisabeta Boțan

Rossana Hasson Arellano

ODĂ PLAGIERII

Ție, cel ce te-ai făcut
pescar de litere
și capturezi
piatra altora
plânsul altora
cerneala
cărbunelui
a sufletului trist,
îți zic:
Să loveaască un fulger de poezie,
să te peticească 
versul stegar
și să-ți taie mâinile
și ochii.


Ție, iarbă rea
toți îți cunoaștem taina,
pentru că muzele 
sunt ale noastre
și ne cântă iarna
sau vara, fără anotimpuri 
de ordine grețoase.
E foarte simplu,
noi, poeții
pieptănăm transparența
zilelor
și nu stăm la coadă
pentru a gândi un vers,
pentru că silaba e apă
și înmulțește.


Ție, care mănânci
pe seama altor vieți
și scrii despre o durere total diferită,
îți zic:
Vino să suferi de zboruri
vino să dormi mierea
celor ce nu pot dormi
vină să putrezești
în numele poeziei
și poate vei obține
durerea însângerată a verbului,
veșmântul real 
ce udă din lăuntru
și înalță la gură.


Ție, trecător fără cap,
șobolan de câmp,
căscat cu rât găurit,
dute să-ți încalți papucii tăi,
ce ca un ciclop
le obsevă sângele
și îți blestemă pasul de invazor,
invelindu-te în urini
pentru ca toți să-ți recunoscă
cazierul de 
animal prădător.
Ești și vei fi umbră
în veacul veacurilor,
ți se va pierde urma,
cântul-ți fals
și deliru-ți inventat.

Pe tine, care ai furat
din regatul florilor
te vom urmări,
pentru că nu vei rămâne ascuns
după ce ai exploatat
lumina noastră
și ai furat rodul
revelațiilor,
golind cerul
de furtuni,
împrăștiind grâul amar
al nenorocirilor,
care au fost 
fertlizate de alții,
Pe tine, în viața mea, te blestem.

ODA AL PLAGIO

A ti, que te hiciste
pescador de letras
y capturas
la piedra de otros
el llanto de otros
la tinta
del carbón
del alma en pena,
digo:
Que te atraviese
un rayo de poesía,
que te zurza
el verso abanderado
y te raje las manos
y los ojos.

A ti, mata de maleza,
todos conocemos tu secreto,
porque las musas
son nuestras
y nos cantan en invierno
o verano, sin estación
de órdenes escuálidas.
Es muy sencillo,
los poetas
peinamos la transparencia
de los días
y no sacamos número
para pensar un verso,
porque la sílaba es agua
y multiplica.

A ti, que comes
a costa de vidas ajenas
y escribes de un dolor
completamente diferente,
te digo:
Ven a sufrir de vuelos
ven a dormir la miel
de los insomnes
ven a pudrirte
en el nombre de la poesía
y puede ser que adquieras
el dolor sangrante del verbo,
la vestidura real
que moja desde adentro
y se sube a la boca.

A ti, transeúnte acéfalo,
rata de campo,
boquiabierto de hocico agujereado,
ve a calzar tus zapatos,
que como un cíclope
la sangre le observa
y maldice tu andar de invasor,
rodeándote de orines
para que todos reconozcan
tu prontuario de alimaña.
Sombra eres y serás
por los siglos de los siglos,
se perderá tu huella,
tu canto falso
y tu delirio inventado.

A ti, que has robado
del reino de la flor
te daremos caza,
porque de oculto no iras
al haber explotado
nuestra luz
y robado el fruto
de las revelaciones,
desnudando el cielo
de las tempestades,
esparciendo el trigo amargo
de las desgracias,
que por otros
fueron ya fertilizadas.
A ti, en mi existencia, maldigo.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan