Poema (2) de Tive Martínez

Tive Martínez

POEM (2)

Citisem la bibliotecă 

că insectele din Amazon

adoptă culorile din jurul lor pentru a se ascunde de prădători.

Sunt mulțumit că învăț ceva nou,

însă nu pot să scap de melancolie când știu

că nu voi ajunge niciodată în pădurea tropicală.

Aproape de casă

Cresc margarete de pădure.

După obiceiul meu,

iau o floare cu tulpină. În clipa în care o rup,

mi se pare că se observă o mișcare.

Se ivește un păianjen mic și galben pe marginea unei petale.

Imediat se ascunde din nou.

Cu încântarea unui copil la prima comuniune,

îmi zic în sinea mea: camuflaj.

Tradus în română de Elisabeta Boțan




POEMA (2)

Leo en la biblioteca

que los insectos del Amazonas

adoptan el color de su entorno para ocultarse de los depredadores.

Estoy satisfecho por aprender algo nuevo,

pero no puedo evitar la melancolía de saber

que nunca iré a la selva.

Cerca de casa,

crecen unas margaritas silvestres.

Como es mi costumbre,

tomo una flor del tallo. En el momento de arrancarla,

me parece observar un movimiento.

Una pequeña araña amarilla se hace visible en el borde de un pétalo.

De inmediato vuelve a esconderse.

Con el arrobo de un niño en su primera comunión,

me digo muy adentro: camuflaje.

Traducido al rumano por  Elisabeta Boțan