sábado, 2 de abril de 2016

9 de Mircea Petean, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean




9



la baja luz lame las suelas de tus pies
la hierba resuena a reconciliación 
te despiertas - la boca sellada con escarcha
la imaginación amenazada
(quise decir  qué torpeza  de tiempo)

Ana

te oigo y te escucho

las palabras saltan detrás de mi
como langostas
dentro de una escudilla sucia
hace tiempo formaban hermosas parejas
cada tarde entraban en la danza

es como citarse con los antiguos amigos
desde hace mucho tiempo y de muy lejos
y suenan gestos palabras búsquedas como las monedas
en las manos
a la espera

Ana
(sonriente pestaña)


mira
ve
aquella imagen querría encarnarse
escucha
que grito 
lárgate esmalte  travieso






9



lumina joasă te linge pe tălpi
iarba răsună a împăcare
te trezeşti – gura pecetluită de brumă
imaginaţia ameninţată
(era să spun – ce stângăcie – de timp)

Ana
te aud şi te ascult

sar în urma mea cuvintele
ca lăcustele
într-o strachină veche murdară
cândva formau frumoase perechi
încingeau horă seară de seară

e ca şi cum ţi-ai da întâlnire cu prieteni vechi
de demult şi de departe
şi ai suna gesturi vorbe căutături ca monezi
în palme
în aşteptare

ana
(surâzătoare geana)


uite
vezi
acel chip ar vrea să se întrupeze
auzi
căci strig –
ia-ţi tălpăşiţa smalţ zbanghiu

No hay comentarios:

Publicar un comentario