miércoles, 6 de abril de 2016

10 de Mircea Petean

Mircea Petean






10


la mejilla cogío un tanto de asperezas
si le pasas la palma encuentras espinas
acércate  – escuchas como callan en la barba los ríos secos
para seguirlos con tus largos dedos 

en el amoratado ocaso otro camino se deshizo
encima  –ves  –la nieve se reduce a fuego y a polvo
y la rama del nogal apenas puede saberse
si ahora  – la primera primavera – brotará

oh, tuviste un gran privilegio
a dar nombre  – largo cortejo
nudos de sonidos urdió tu boca 
se desataron uno tras uno descubriendo una quemadura
Traducido al español por Elisabeta Boțan


 10




obrazul a cam prins asprimi
de treci cu palma dai de spini
apropie-te – auzi cum tac în barbă râuri seci
cu degetele tale lungi să le petreci

în vineţiu amurg s-a desfăcut alt drum
deasupra – vezi – ninsoarea se preface-n scrum
iar creanga de nuc abia se poate şti
dacă acum – întâia primăvară – va înmuguri

oho, avut-ai mare privilegiu
să dai nume – lung cortegiu
noduri de sunete urzit-a gura
pe rând s-au desfăcut dezvăluind arsura
Tradus în spaniolă de Elisabeta Boțan

No hay comentarios:

Publicar un comentario