jueves, 10 de marzo de 2016

”Poem(a) 1” de Tive Martínez traducido al rumano por Elisabeta Boțan

 Tive Martínez



POEM (1)

Întotdeauan când mă întorc la scenariul copilăriei mele, mă surprinde cât de redusă este scala ei.


Mă mișc printre case mici pe străzile unei machete ireale.

Pereții vechii mele odăi parcă vor să mă țină prizonier.

Dacă le lovesc, pot dovedi că nu sunt altceva decât un decor.

Nu pot respira aici, pierdut și greoi precum uriașii.




POEMA (1)



Siempre que regreso al escenario de mi infancia, me abruma lo reducido de su escala.

Me muevo entre casas diminutas por las calles de una maqueta irreal.

Las paredes de mi antiguo cuarto parece que quieran aprisionarme.

Si las golpeo, comprobaré que no son más que un decorado.

No puedo respirar aquí, perdido  y torpe como los gigantes.

No hay comentarios:

Publicar un comentario