jueves, 10 de marzo de 2016

”Poem(a) 1” de Tive Martínez traducido al rumano por Elisabeta Boțan

 Tive Martínez



POEM (1)

Întotdeauna când mă întorc la scenariul copilăriei mele, mă uimește scala ei redusă.

Mă mișc printre case mici pe străzile unei machete ireale.

Pereții vechii mele odăi vor parcă să mă facă prizonier.

Dacă îi lovesc, se poate vedea că nu sunt decât un decor.


Nu pot respira aici, pierdut și greoi precum uriașii.




POEMA (1)



Siempre que regreso al escenario de mi infancia, me abruma lo reducido de su escala.

Me muevo entre casas diminutas por las calles de una maqueta irreal.

Las paredes de mi antiguo cuarto parece que quieran aprisionarme.

Si las golpeo, comprobaré que no son más que un decorado.

No puedo respirar aquí, perdido  y torpe como los gigantes.

No hay comentarios:

Publicar un comentario