lunes, 28 de marzo de 2016

5 de Mircea Petean, poema traducido al español por Elisabeta Boțan

Mircea Petean













5



un pájaro grande (ni siquiera sé si era pájaro 
del todo le veo solo un ala y mitad del cuerpo
emplumado con el pico fuerte y alargado) me
empuja bajo el costado con el pliegue del ala redondo como un
hombro tu hombro Ana lo cojo en mis palmas como
a una castaña ahora sé que el pájaro está dentro y quiere salir empuja
con el pliegue de su ala y yo me inclino sobre ti como
sobre el primer encuentro  que tuvimos  bajábamos al río 
cogidos de la mano frente a un puente de maderos si lo recuerdas  
y al margen del camino el conductor del autobús jugaba ajedrez con una
mujer delgada sobria e introvertida   y te lo beso a escondidas



5



o pasăre mare (nici nu ştiu dacă întru totul pasăre îi văd doar o aripă şi jumătate de trup împănat cu clonţul alungit puternic) mă îmboldeşte sub coaste cu îndoitura aripei rotundă ca un umăr umărul tău Ana îl prind în palme ca pe-o castană acum ştiu pasărea-i înăuntru dă să iasă împinge cu îndoitura aripei eu mă aplec deasupra ta precum deasupra primei noastre întâlniri – coboram la râu ţinându-ne de mână în dreptul unui pod de bârne de mai ţii minte – iar în marginea drumului şoferul autobuzului juca şah cu o femeie uscată sobră introvertită – şi ţi-l sărut pe furiş

No hay comentarios:

Publicar un comentario