lunes, 11 de enero de 2016

POEM(A) de Carmen Focșa traducido al español por Elisabeta Boțan












POEMA 


Se congela el vapor dorado de la boca
En la ciudad donde la muerte mide
Su sangre blanca, absoluta
Como a un objeto precioso...
Cada hombre se sostiene con la tristeza del otro
Adormilándose, por un instante, como si
Nada tuviese que perder,
Suspirando de vez en cuando, como si se escuchase
Desapareciendo sigilosamente un cisne portador de ángeles.







POEM

Îngheață aburul aurit al gurii
În orașul în care moartea-și măsoară
Sângele alb, absolut
Ca un lucru de preț...
Fiecare om se reazămă de tristețea celuilalt
Ațipind, pentru o clipă, ca și când
N-ar avea nimic de pierdut,
Suspinând în răstimpuri, de parcă s-ar auzi
Dispărând pe tăcute o lebădă purtătoare de îngeri.

No hay comentarios:

Publicar un comentario