jueves, 30 de abril de 2015

POEM(A) de Zhivka Baltadzhieva (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)






***

A fi sau a fi?

Aceasta e întrebarea.

O ființă amorțită, făcută cuțit
ca să se taie pe ea însăși,
fără a striga

iubire.


A fi sau a fi.




***

¿Ser o ser?

Esa es la pregunta.

Un ser entumecido, hecho cuchillo
para rajarse a sí mismo,
dejar de gritar

amor.


Ser o ser.








HORIZONTES POÉTICOS ”Invitación”-”Invitație”



Cartel realizado por Zia Mei





PRESENTACIÓN DE LIBROS:


EROSIÓN  de Marina Centeno, (Mexico) 
“Valdrá la pena morir después de un verso.”

FUGA A LO REAL de Zhivka Baltadzhieva (Bulgaria) 
 "... No tengo que inventar.
No tengo que inventarme. 
No tengo que ser otro..."

DIMENSIONES de Elisabeta Boțan (Rumanía) “Huellas de pasos sobre
 la arena de los relojes…”


8 de mayo de 2015
En la Sala de Juntas a las 18:00 h
Universidad de Alcalá, Facultad de Filosofía y Letras
C/ Colegios, nº 2
Alcalá de Henares


Participan:
Zhivka Baltadzhieva
Ester Lorente 
Olga Becerra
Elisabeta Boțan
Juan Delgado


Entrada libre hasta completar aforo.

Organiza: Elisabeta Boțan

En colaboración con:
la Universidad de Alcalá, Facultad de Filosofía y Letras 



PREZENTAREA CĂRȚILOR:



EROZIUNE de Marina Centeno, (Mexic)
 ”Merită să mori după un vers…”

FUGA LA REAL de Zhivka Baltadhzieva (Bulgaria)
”Un am de ce să inventez.
Un trebuies să mă inventez.
Un am de ce să fiu altul…”

DIMENSIONES de Elisabeta Boțan (România)
”Urme de pași
Pe nisipul clepsidrelor…”

8 mai 2015
În Sala de Juntas de la ora 18
Universitatea din Alcalá, Facultatea de Filozofie și Litere,
Str/ Colegios, nr 2
Alcala de Henares




Participă:
Zhivka Balthadzhieva
Ester Lorente
Olga Becerra
Elisabeta Boțan
Juan Delgado


Intrarea este liberă.


Organizează: Elisabeta Boțan

În colaborare cu:
Universitatea din Alcala, Facultatea de Filozofie și Litere






martes, 14 de abril de 2015

"Apresurados"-"Grăbiți”de Carmen Focsa. Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.



Carmen Focsa



APRESURADOS

Vivimos apresurados como si intentaríamos
Escapar de una carga, de una obligación 
mundana
En donde nadie nos pregunte demasiado
En donde los regalos no nos espanten
Al pensar que hemos de devolverlos diez veces más 
En donde la muerte de otro no signifique
Sólo fatalidad llegada por ahora a otra dirección.
Sólo cuando nos parece que amamos
Nos ocultamos trás las palabras de otros
Para pasar la culpa en la cuenta de otros 
De traicionarnos, deliberado, a nosotros mismos...
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




 GRĂBIȚI

                                                        
Trăim grăbiți de parcă-ncercăm
Să scăpăm de o povară, de o obligație
mondenă 
În care să nu ne-ntrebe nimeni prea mult
În care darurile să nu ne-nspăimânte
La gândul că trebuie să le-ntoarcem înzecit 
În care moartea celuilalt să nu însemne
Doar fatalitatea ajunsă deocamdată la o altă adresă.
Numai atunci când ni se pare că iubim 
Ne ascundem după vorbele altora 
Să trecem în contul altora vina

De a ne înșela, voit, pe noi înșine...

lunes, 13 de abril de 2015

"Albert"de Nina Vasile (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Nina Vasile





Albert 

El gesto con la mano oculta por el miedo al poder
cuando abajo la ansia de los túneles de agua
que responden en la estancia
pero él paró      se va en la noche
a lo largo de los muros y
sin la oportunidad de levantarse más
ahuyenta la invasión de los signos desconocidos
y la sangre cada vez más rápida...
apenas escuchaba cuando alguien sabía
que debe decir algo
       era tarde cuando ha caido.

Albert

Gestul cu mâna ascunsă de frica puterii
când jos nelinişte a tunelelor cu apă
ce răspund în odaie
însă el s-a oprit    se duce în noapte
de-a lungul zidurilor şi
fără şansa de a se mai ridica
alungă invazia semnelor necunoscute
şi sângele tot mai repede...
abia auzea când cineva ştia
că trebuie să spună ceva

                 era târziu când a căzut.

"Tejado"-"Acoperiş"de Florea Miu (traducido al español por Elisabeta Boțan)



Florea Miu




Tejado

Quien no sabe como se hace una casa,
puede mirar, con atención, su sombra.
Quien no tiene sombra,
puede mirar sus recuerdos...


Abro dentro de mí la puerta hacia las cosas,
y el tiempo queda, con asombro,
el mismo.


¡Me cobijo bajo una interrogante
que no sabe de que está hecha!





Acoperiş

Cine nu ştie cum se face o casă,
îşi poate privi, cu atenţie, umbra.
Cine nu are umbră,
îşi poate privi amintirile…

Deschid în mine uşa spre lucruri,
iar timpul rămîne, cu mirare,
acelaşi.

M-adăpostesc sub semnul unei întrebări
care nu se ştie din ce este făcută!




viernes, 10 de abril de 2015

”Gol”-”Vacío”de Hazel Messiatz (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)



Hazel Messiatz




GOL


Plăcut miroși numai dacă o mie de oglinzi
îți repetă prostiile fără încetare.
N-ai fost niciodată ecoul vocii tale 
sub soarele lui ”eu voi fi", doar o tăcere
care îmi îngheață fiecare vers în mâini.
(29/01/2015)




VACÍO

Solo hueles bien si mil espejos
repiten sin parar tus tonterías.
Bajo el sol del «yo seré» nunca has sido
el eco de tu voz, solo un silencio
que me hiela cada verso entre las manos.
(29/01/2015)

domingo, 5 de abril de 2015

"el agua de la botella"-"apa din sticlă"de George Bogdan (traducido al español por Elisabeta Boțan)

George Bogdan



el agua de la botella


nos miramos el alma como a una botella medio llena.
un pequeño pececito pulula en el agua de la botella.
es ágil y exótico. de púrpura.
la representación del otro al que amamos,
circulando por nuestra alma como en su medio natural.

el silencio de su alrededor. 




apa din sticlă

ne privim sufletul ca pe o sticlă pe jumătate plină.
în apa din sticlă mişună un mic peştişor.
e agil şi exotic. de purpură.
întruchipare a celuilalt pe care îl iubim,
circulând prin sufletul nostru ca în mediul lui natural.

tăcerea din jurul lui.

viernes, 3 de abril de 2015

”charon”-”caronte”de Aldo Luis Novelli (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Aldo  Luis Novelli








charon


i-am dat trei monede luntrașului
ca să mă ducă
de cealaltă parte a râului.


era un bătrân sobru bombănitor
avea riduri sumbre cadaverice
pe chip.

cât a durat drumul am vorbit 
despre întunecatele capcane ale apei
și despre imemorialele înșelăciuni ale oamenilor.


mi-a povestit despre câțiva călători
care aveau lumină proprie
”luminau noaptea ca luna de pe cer”
își amintea vag numele unora:
Socrate Hegel Niesztche Guevara Zapata Sandino Gandhi…
-Unul dintre acei călători- îmi zise
- s-a întors a treia zi
călcând pe ape-.


la jumătatea vadului
o turbulență neașteptată pe râu
a rotit barca ca pe un vârtej.


când s-a oprit 
bătrânul și-a revenit mormăind
și a continuat să vâslească în tăcere.


în acest timp tăiam coasta
era aceeași de unde am pornit


bâtrânul mi-a zis supărat:
- dumneata poetastru nu erai gata încă 
nu mă face să-mi pierd vremea
și poți să afli
că obolul pe care mi l-ai plătit
e al meu

l-am câștigat pe bună dreptate.-






caronte

le dí al barquero tres monedas
para que me llevara
a la otra orilla del río.

era un viejo parco y gruñón
de sombrías arrugas cadavéricas
en el rostro.

durante el viaje hablamos
de las oscuras trampas del agua
y de las traiciones inmemoriales de los hombres.

me contó de algunos viajeros
que tenían una luz propia
"iluminaban la noche como la luna en el cielo"
recordaba vagamente el nombre de algunos:
Socrates Hegel Niesztche Guevara Zapata Sandino Gandhi…
-Uno de aquellos viajeros- me dijo
-regresó al tercer día
caminando sobre las aguas-.

en la mitad del cauce
una inesperada turbulencia en el río
hizo girar la barca como un remolino.

cuando se detuvo
el viejo se incorporó gruñendo
y siguió remando sin hablar.

al tiempo divisamos la costa
era la misma de donde habíamos partido

el viejo malhumorado me dijo:
-usted no estaba listo aún poetastro
no me haga perder el tiempo
y vaya sabiendo
que los óbolos que me pagó
son míos
me lo he ganado en buena ley.-







miércoles, 1 de abril de 2015

”arca (noului mileniu)”-”el arca (del nuevo milenio)”de Aldo Luis Novelli (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Aldo  Luis Novelli








arca (noului mileniu)

scriu în mijlocul furtunii.

frate ție îți vorbesc
ție prietene cititor bețiv ratat sau nebun de legat
vreau să îți spun cuvintele care trebuie
numai aceste cuvinte
cele care s-au risipit în vântul deșertului
cele care fac să răsară flori printre stânci
cuvintele de ploaie
care găuresc piatra.


o, pietre!
pietre în capul meu
pietre în capul tău
timp prins în afara timpului
stânci ce trebuie dărâmate
în fiecare zi cu loviturile voinței 
fiecare minut împietrit
fiecare clipă în care cad în sufletul tău
înainte de a se umple
înainte de a se transforma în piatră și el.


scriu în mijlocul furtunii.


trece un tren cu oameni fericiți
copii râzând
jucându-se în mijlocul inocenței
și o femeie întunecată
cu chipul palid
care se gândește la un singur lucru
pe ea nu o interesează trenul
nici peisajul veloce
nici bucuria lumii
ea se gândește doar la sinucidere
la sinucidere
la sinucidere
la sinucidere...




scriu în mijlocul furtunii.


îți vorbesc ție nenorocitule
cel care trăiești la oraș
și ție femeie palidă
sunt bărbatul care îți vorbește
poetul
nenorocitul care se crede poet
și-ți vorbește la ureche femeie
și îți spune povești neadevărate
ca o poveste nemaipomenită
îți spune povești ca să mai speri
și te privește în ochi
cum nimeni nu te-a mai privit vreodată
ție femeie
sa să nu te omori
măcar de data asta
nu te omorî!
așteaptă până la următoarea punte...


scriu în mijlocul furtunii.


lumea se apleacă
înspre nimic
axa terestră are o înclinație de  23º
și continuă să se încline
polii se topesc
copacii nu mai mor în picioare
aerul e tot mai dens
pregătește-te pentru următorul the world jump day
nu reușim să-l îndreptăm înainte
trebuie să fim mai mult
mai mulți
pentru a salva planeta
pentru a salva omenirea
pentru a salva un singur bărbat
și o singură femeie.



ne trebuie puterea întregii omeniri
cum zicea Vallejo indianul civilizat
implorându-ne pe toți
”să nu mori bărbate”
”nu te sinucide femeie”
să dăm un salt cu toții împreună  
să strigăm cu toții cei uzurpați de viață
rugându-ne cu toții
zeului soare
și zeiței luna
toți în mijlocul furtunii. 





el arca (del nuevo milenio)


estoy escribiendo en medio de la tempestad.

te hablo a vos hermano
a vos amigo lector borracho perdido o loco de atar
quiero decirte las palabras necesarias
solo esas palabras
las que se gastaron con el viento del desierto
las que hacen nacer flores entre las rocas
las palabras lluvia
que horadan la piedra.

oh! rocas
rocas en mi cabeza
rocas en tu cabeza
tiempo atrapado fuera del tiempo
rocas que hay que demoler
a mazazos de voluntad cada día
cada minuto empedrado
cada instante en que caen en tu alma
antes que se colme
antes que se vuelva roca ella también.

estoy escribiendo en medio de la tempestad.

pasa un tren con gente feliz
chicos riendo
jugando en el centro de la inocencia
y una mujer oscura
de rostro pálido
que solo piensa en una cosa
a ella no le importa el tren
ni el paisaje veloz
ni la alegría del mundo
ella solo piensa en suicidarse
suicidarse
suicidarse
suicidarse…

estoy escribiendo en medio de la tempestad.

te hablo a vos desgraciado
habitante de la ciudad
a vos mujer pálida
soy el hombre que te habla
el poeta
el desgraciado que se cree poeta
y te habla al oído mujer
te cuenta historias falsas
como la gran historia
te cuenta cuentos de esperanza
y te mira a los ojos
como nadie te ha mirado nunca
a vos mujer
para que no te mates
solo por esta vez
no te mates!
esperá hasta el próximo puente
tengo la mejor historia
la que jamás te contaron
la historia más fabulosa
la más mentirosa de todas
para que no te mates
no te mates mujer!
espera al próximo puente…

estoy escribiendo en medio de la tempestad.

el mundo se inclina
hacia la nada
el eje terrestre tiene una inclinación de 23º
y sigue acostándose
los polos se derriten
los árboles ya no mueren de pie
el aire se vuelve cada vez más denso
prepárate para el próximo the world jump day
no logramos corregirlo antes
necesitamos ser más
muchos más
para salvar el planeta
para salvar la humanidad
para salvar un solo hombre
y una sola mujer
necesitamos la fuerza de toda la humanidad
como proponía el cholo Vallejo
todos implorando
“no te mueras hombre”
“no te suicides mujer”
todos saltando juntos
todos gritando desaforados por la vida
todos orando
al dios sol
y a la diosa luna

todos en medio de la tempestad.