domingo, 29 de marzo de 2015

”cei dinainte eram vânători„-„cazadores éramos los de antes”de Aldo Luis Novelli (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Aldo  Luis Novelli









cei dinainte eram vânători



lui Robert Edward Gurney


Trăiam în impetuosul deșert
eram copii cvasi sălbatici
vânam vipere cu capul ascuțit
pe care le mulgeam cu un ciob 
sticlă ca să le scoatem veninul
apoi le lăsam inocuele
smulgându-le pungile din spatele colților


apoi conduși de un câine călăuză
prindeam șopârlițele vii
ca aliment pentru vipere-
pe cel mai mic îl trimiteam 
să adune furnici pentru șopârlițe.


alteori
cu o mașină hodorogită
a tatălui vreunui prieten
ieșeam să călcăm păianjenii păroși
pe asfaltul fierbinte de pe ruta 22.


zilele erau mai pașnice
cu o ladă de mere
învelită în plasă de muște
o coadă de mătură tăiată
ridicându-i o parte-
miezuri de pâine sub ea
și o frânghie legată până la 
partea din spate a cătinilor
așteptam cu o răbdare orientală
să apară vrăbiile
sau sturzii-cântăreți de patagonia ca să mănânce pâine.


nu am prins niciodată păsări în acest fel
nici cu solnița furată de la bătrâna
pe care o avea unul dintre cei din bandă
ca să prindem ciocănitori.


zilele erau mai spectaculoase
vânam dragoni verzi
sirene frumoase din râul limay
amuțite de norul gros
și unicorni pierduți
printre berze de metal
băutoare de petrol.

 îmi amintesc toate astea acum
când citesc” Capcana”
un poem din volumul ”The Dragonfly and Other Poems”

scris de prietenul meu Bob Gurney.




cazadores éramos los de antes

a Robert Edward Gurney

vivíamos en el desierto impetuoso
éramos pibes cuasi salvajes
cazábamos víboras de cabeza afilada
que ordeñábamos con un pedazo
de vidrio para quitarles el veneno
y luego dejábamos inocuas
arrancándole las bolsas detrás de los colmillos.

luego guiados por un perro baquiano
atrapábamos lagartijas vivas
como alimento para las víboras/
al más chico lo mandábamos
a juntar hormigas para las lagartijas.

otras veces
con el auto destartalado
del viejo de un amigo
salíamos a pisar arañas peludas
en el asfalto caliente de la ruta 22.

los días más apacibles
con un cajón de manzanas
envuelto en tela mosquitera
un palo de escoba cortado
levantando un lado/
migas de pan debajo
y una soga atada hasta
detrás de los tamariscos
esperábamos con paciencia oriental
que aparecieran los gorriones
o los zorzales patagónicos a comer pan.

nunca atrapamos un pájaro así
ni con el salero robado a la vieja
que llevaba un integrante de la banda
para atrapar pájaros locos.

los días más espectaculares
cazábamos dragones verdes
bellas sirenas del río limay
encalladas en la barda
y unicornios perdidos
entre las cigüeñas de metal
bebedoras de petróleo.

recuerdo todo esto ahora
que leo “La trampa”
poema de The Dragonfly and Other Poems
del amigo Bob Gurney.













”III Eroziune”-”III Erosión”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)





III Eroziune

O presimțire umple cu albastru lacrimalele 
un pumn abstract de silitră
ce explodează în aer

Există un trup învins
culcat pe marginea trecutului

Singurătatea încrețește perdelele
și desface apusurile în fâșii

Soarele cade
mitighează tremurul spre centru
chiar dacă himenul se va rupe




III Erosión


Un presagio llena de azul los lagrimales
un puñado abstracto de salitre
que se estrella en el aíre 

Hay un cuerpo vencido
acostado al borde del pasado


La soledad arruga las cortinas
y a jirones desclava los ocasos

El sol cae
mitiga temblores hacia el centro
aunque el himen se rompa

martes, 17 de marzo de 2015

”Poem(a)”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno






Poem

Înflăcărată în ciudățenia felului meu de a fi
îmi rămâne doar suferința hormonilor mei 
- minerițe netulburate transformate în victimele
unei mase de melancolie-
Ca să simt moartea, întredeschid rana





Poema

Entusiasta en la rareza de mis modos
sólo tengo el dolor de mis hormonas
-impávidas mineras hechas víctimas
de una masa de melancolía-
Entreabro la herida para sentir la muerte 

lunes, 16 de marzo de 2015

”Odă motanului”-”Oda al gato”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno







Odă motanului

Printre fire chem tristețea 
cu paradigma siestei
și liniile soarelui de pe părul tău
lins în întregime 
încurcat în nu știu câte întâmplări fortuite
Uneori când luna se face muchie 
pe partea aceea care împarte vraja 
când rămâi absorbit pe genunchii mei
și te cufunzi -de fiecare dată- mai adânc
confuz printre umbrele înserării
îmi dărui  
persuasiv atingerea trupului tău 
înfiorând cele mai intime părți
unde teama
 se sfârșește




Oda al gato


Nombro la tristeza entre los hilos
y el paradigma de la siesta
con los trazos del sol sobre tu pelo
completamente liso
enredado a no sé cuántos hechos fortuitos
De vez en cuando la luna se hace filo
sobre la parte divisional del embeleso
cuando quedas absorto en mis rodillas
y te hundes –cada vez más- a lo profundo
confundido entre las sombras de la tarde
persuasivo me entregas el roce de tu cuerpo
erizando las partes más adustas
donde termina el miedo




viernes, 13 de marzo de 2015

”în cartierul meu”-”en mi barrio”de Aldo Luis Novelli (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Aldo  Luis Novelli










în cartierul meu

în cartierul meu

există o casă albastră cu zece brazi
și o mică fermă ce răsună de veselie.


există băieți de plumb

și fete de cristal
există un câine cu trei picioare
și pisici colorate care formează
un curcubeu de noapte.


în cartierul meu există un băiat zburător

călătorește pe cer cu zmeul lui cosmic.
există un bărbat care pleacă în zori
și se întoarce noaptea târziu
și o femeie ce plânge de singurătate.


în cartierul meu există vrăbii obraznice

ca prietenii mei de noapte
și un sturz-cântător ce suferă din dragoste
ca prietenii mei în timpul zilei.


nu lipsesc șobolanii din dărâmăturile timpului

și cameleonii așteptând oportunități.


în cartierul meu există povești îngrozitoare

despre dispăruți
și născociri cu apariții fantasmagorice.
există războinici învinși
și copii ce visează în fiecare dimineață
să cucerească lumea.



în cartierul meu există iubire

de bărbați neașteptați
și femei disperate.


în cartierul meu există poezie

până și în gunoiul de pe stradă.








en mi barrio

en mi barrio
hay una casa azul con diez pinos
y un ranchito ruidoso de alegría.

hay muchachos de plomo
y chicas de cristal.
hay un perro con tres patas
y gatos de colores que forman
un arcoíris nocturno.

en mi barrio hay un chico volador
que viaja por el aire con su barrilete cósmico.
hay un hombre que se va a la madrugada
y regresa tarde en las noches
y una mujer que llora en soledad.

en mi barrio hay gorriones atorrantes
como los amigos de la noche
y un zorzal que sufre penas de amor
como esos amigos durante el día.

no faltan las ratas bajo los escombros del tiempo
y camaleones esperando la oportunidad.

en mi barrio hay historias terribles
de desaparecidos
y locos cuentos de apariciones fantasmales.
hay guerreros derrotados
y pibes que sueñan conquistar el mundo
cada mañana.

en mi barrio hay amor
en hombres inesperados
y mujeres desesperadas.

en mi barrio hay poesía
hasta en las basuras del callejón.







jueves, 12 de marzo de 2015

”Poema(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno








POEM 


Simt cum sângele mă trădează
și mirosul de iederă se înfioară
în cimilitura mării
ca să caute spuma
în lățimea zilei de vineri




POEMA




Siento que la sangre me delata
que el olor a hiedra me estremece
en el acertijo del mar
para buscar espuma

entre lo ancho que resulta el viernes

martes, 3 de marzo de 2015

”Viile”-”Las viñas"deAldo Luis Novelli (traducido asl rumano por Elisabeta Boțan)



Aldo  Luis Novelli






VIILE

Și de aici se vede satul
linia aceea de cătini din fund
dunele mișcătoare de pe coastă
și până la orizont marea uimitor de frumoasă


acesta e un loc bun fiule
aici îți vei pune casa
și-ți vei concepe urmașii,
nimic nu le poate face rău
lumea rămâne dincolo
unde ochiul nu ajunge
și mâinile ei murdare nu te pot atinge-


apoi au coborât muntele împreună
vorbind despre pământ, despre podgorii
despre strugurii roșii copți de soare.



și au continuat să vorbească ani la rând
pe drumul care ducea spre casă
pe crestele muntelui
până când bâtrânul a murit.

și chiar și așa au continuat să vorbească
despre mlădițele tinere ce străluceau la soare
cu fiii tânărului țăran
și a celorlalți fii ai fiilor
și ai fiilor fiilor pământului.- 




las viñas

Y desde aquí se ve el pueblo
la línea de tamariscos al fondo
las dunas movedizas de la costa
y el prodigioso mar hasta el horizonte

éste es un buen lugar hijo
aquí plantarás tu casa
y engendrarás tus hijos,
nada podrá dañarlos
el mundo queda más allá
donde la mirada no llega
y sus manos sucias no te tocarán –

luego bajaron el monte juntos
hablando de la tierra, de las viñas
de las uvas rojas maduras por el sol.

y siguieron hablando por años
por el camino que llevaba a la casa
en la cima del monte
hasta que el viejo murió.

y aún así siguieron hablando
de los nuevos retoños brillando al sol
junto a los hijos del joven labriego
y los nuevos hijos de los hijos

y los hijos de los hijos de la tierra.-