sábado, 31 de enero de 2015

"escribías cristales"-"scriai cristale"de Radmila Popovici (traducido al español por Elisabeta Boțan) Del libro INTIMATUM, Editorial Vinea, Bucarest, 2014

Radmila Popovici








escribías cristales


la nieve se extendía
tú escribías cristales
de sal caían en
pequeños montículos sobre tus rodillas
se derramaba el río
donde la sal
aclaraba el té
de los peces

*

el fuego salado arde 
mejor
el pan salado
es mejor
el río salado hace la mar
más salada
los peces más salados
la arena más salada


todo se cubre 
con sal se vuelve
blanco

*

has muerto has nacido
has traspasado las mares
has guardado la cabeza
y la frente
el resto del cuerpo
enterrándolo en sal

*

dios se despertó cuando
tus ojos y los de ella derramaban
piedad
en una mar de sal

Del libro INTIMATUM, Editorial Vinea, Bucarest, 2014





scriai cristale



ninsoarea se aşternea
tu scriai cristale
de sare îţi cădeau pe
genunchi moviliţe
se revărsa râul
în care sarea
limpezea ceaiul
peştilor

*

focul sărat arde
mai bine
pâinea sărată
e mai bună
râul sărat face marea
mai sărată
peştii mai săraţi
nisipul mai sărat

totul se acoperă
cu sare devine
alb
*

ai murit te-ai născut
ai străbătut mările
ai păstrat capul
şi fruntea
restul corpului
îngropându-l în sare

*

dumnezeu s-a trezit când
ochii tăi şi ai ei revărsau
milă
într-o mare de
sare

Din cartea ”INTIMATUM”, Editura Vinea, București, 2014.






„Nu există hărți care să ne apropie pașii”-No hay mapas que acerquen nuestros”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno




Nu există hărți care să ne apropie pașii

Nu există hărți care să ne apropie pașii
- Ne asemănăm cuvântului uitare-
cu încăpățânarea celor care suferă
absolutismul orbirii
și ne uităm cum dinții ne rod mormântul
ca să simțim ce înseamnă indiferența
în timp ce greutatea morții cade pe copii
slabi în lipsa de îndemânare
acrii  la patimă
Noaptea va fi atât de toridă
când întunericul se strecoară printre gratii
și ne găsește cu privirea
în strălucirea licuricilor


No hay mapas que acerquen nuestros pasos

No hay mapas que acerquen nuestros pasos
-Nos parecemos a la palabra olvido-
con la terquedad de los sufren
el absolutismo de la ceguera
y vemos roer los dientes en la tumba
para sentir lo que vale la indiferencia
mientras el peso de la muerte cae sobre los niños
débiles en la torpeza
 agrios en el vicio
Así será de tórrida la noche
cuando la oscuridad se cuela por las rendijas
y nos encuentra con la mirada
en el brillo de las luciérnagas

Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno





POEM


Florile mele sunt iriși ce se agită
că le obosește lumea
când timpul arhivează melodia
în ultimul vers al prevestirii

POEMA


Mis flores son lirios que se agitan
que les cansa el mundo
cuando el tiempo archiva la melancolía
en el último verso del presagio

Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta boțan)

Marina Centeno 
POEM


După pantofii mei – aceia din copilărie
nu am avut alt lucru mai pur și mai al meu
în peticiri și espadrile
și slăbiciunea ustensilelor
de a se lega cu înțepăturile de uitare
la senzația de libertate în fiecare furt


POEMA

Después de mis zapatos –aquellos de la infancia-
no he tenido otra cosa más pura ni más mía
en los  remiendos y las alpargatas
y la flojera de los utensilios
de amarrarse al olvido con las agujetas

a la sensación de libertad en cada hurto

Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno






POEM

Unele lucruri le fac cu stângăcie
pe altele cu delicată obsesie
... unele seamănă cu voracitatea
doar mutând absența

POEMA


Algunas cosas las hago con torpeza
otras con delicada obsesión
…algunas se asemejan a la voracidad
con sólo mover la ausencia

”Am schimbat locul zidurilor”-„He cambiado de sitio las murallas”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno








Am schimbat locul zidurilor


Am schimbat locul zidurilor
încăperi separate de perdele
ca aripile ce se ivesc din neprevăzut
când îți dai seama că ceața
acoperă cu rouă imposibilul
situație ce explodează
în osămintele cărților
când fuge prin curtea din spate în pupitru
ca să fie la siestă copac


He cambiado de sitio las murallas


He cambiado de sitio las murallas
las estancias se dividen por cortinas
como alas que surgen de improviso
al hacer de cuenta que la niebla
cubre de rocío a lo imposible
situación que revienta
en la osamenta de los libros
al huir al traspatio en el pupitre
para ser el árbol en la siesta

viernes, 30 de enero de 2015

Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno







POEM

Picuratul acesta de doliu pe dărâmătură
Pentru atunci când va veni penunumbrra
numai numele tău va cuprinde tăcerea
ca să te facă rufian fiind o victimă


POEMA

Ese gotear de duelo en el escombro
Para cuando llegue la penumbra
sólo tu nombre abarcará el silencio

para hacerte rufián siendo la víctima

martes, 27 de enero de 2015

” Acum inventează cuvinte prin cuțite”- ” de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)




Marina Centeno




Acum inventează cuvinte prin cuțite

Acum inventează cuvinte prin cuțite

își mușcă buzele cu motive
și îi batjocuresc pe cei de rasa mea

Rasa mea nu îi animă pe cei de sus

nici nu pune bretele la cărți
din carnea mea curajoasă încă cu pale
și cu pistoale-automate ce îmi sapă în coaste


chiar dacă zilnic merg la locul petrecerii

și pavelează drumurile burlescului 
cu osteneală peste intelect



Ahora inventan palabras por cuchillos

se muerden los labios con razones
y se burlan de los de mi raza
Ahora inventan palabras por cuchillos

Mi raza que no alienta a los de arriba
tampoco pone tirantes a los libros
de mi carne valiente aún con aspas
y con metralletas cavando mis costillas

aunque a diario acuden al fiestero
a empedrar los caminos del burlesque
con afanes sobre el intelecto

lunes, 26 de enero de 2015

”Să am certitudinea de a nu te găsi în umbra”-”Tener la certeza de no hallarte en la sombra”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno








Să am certitudinea de a nu te găsi în umbra

Să am certitudinea de a nu te găsi în umbra
sau în zgomotul apei
când cade picătură cu picătură peste poem
Golurile se construiesc cu goluri
la urma urmei
fiecare își va acoperi tristețea cărții cu cenușa sa
-dacă reușește să zgârie statusurile-


Tener la certeza de no hallarte en la sombra



Tener la certeza de no hallarte en la sombra
o en el ruido del agua
cuando cae gota a gota sobre el poema
Los vacíos se construyen con vacíos
después de todo
cada cual cubrirá con su ceniza la tristeza del libro
-si consigue arañar los estatutos-




”Uneori simt că îmi atingi vârful cicatricelor”- ”A veces siento que tocas las puntas de mis cicatrices”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno




Uneori simt că îmi atingi vârful cicatricelor


Uneori simt că îmi atingi vârful cicatricelor
că treci prin marmura poftelor mele
și te instalezi ca o boală 
între piramidele remușcărilor mele
Alte ori îți alung amintirea
și divaghez în lumina cinismului
ca să mă fac bucăți fiind nimic
ca să mă fac întreg fiind fărâme


A veces siento que tocas las puntas de mis cicatrices



A veces siento que tocas las puntas de mis cicatrices
que atraviesas el mármol de mis ganas
y te internas como una enfermedad
entre la pirámide de mis remordimientos
Otras veces ahuyento tu recuerdo
y divago en la lumbre del cinismo
para hacerme pedazos siendo nada
para hacerme total estando añicos

”Eram două ace în același ceasornic”-”Fuimos dos agujas en el mismo reloj” de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno




Eram două ace în același ceasornic


Eram două ace în același ceasornic
Neconcordante în entuziasm 
Răsărite pe rug
Totuși uneori
- chiar dacă inoportun-
înnoptam sinuoase în verb
inventând arome și varietăți de ocru
fără să știm că timpul își întoarce pagina
fără a măsura consecințele




Fuimos dos agujas en el mismo reloj


Fuimos dos agujas en el mismo reloj
Discordes en el ímpetu 
Amanecidas en la hoguera
Sin embargo en alguna ocasión
-aunque a destiempo- 
atardecimos sinuosas en el verbo 
inventando aromas y ocres 
sin saber que el tiempo pasa página
sin medir las consecuencias

domingo, 25 de enero de 2015

Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno




II


Suplic în numele amurgului
sinistra apertură a nopții
fără a mă gândi dacă mâine lumina se va întoarce
ca să păteze umbrele
Trebuie –da– trebuie 
să învățăm de la sunet și de la întreruperi
opresiunea setei din gât
în timp ce cade din plin pe memorie
un noian fierbinte de speranțe
pentru a ne face oglindă
în această goliciune a apei


II


Suplico en nombre del ocaso
la apertura siniestra de la noche
sin pensar si mañana volverá la luz
a mancillar las sombras
Debemos –-  debemos
aprender del sonido y las pausas
la opresión de la sed en la garganta
mientras cae de lleno en la memoria
una turba caliente de esperanzas
para hacernos espejo
en esta desnudez de agua

Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)


Marina Centeno










I


Vântul mișcă fisurile 
unde cresc hematoamele
când lumina dansează pe același lucru
și nașterea înseamnă mutarea
pentru deschiderea secundelor în canale
și zbor peste hartă
în timp se fac găuri
până la rădăcina ce avansează spre malul râului





I

El viento mueve los resquicios
donde crecen hematomas
cuando danza la luz sobre lo mismo
y nacer significa la mudanza
para abrir por canales los segundos
y volar sobre el mapa
mientras se hacen huecos
hasta la raíz que avanza en la orilla del río

jueves, 22 de enero de 2015

"Poem(a)"de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno





POEM

Dacă măcar în noaptea asta
o picătură din tine
s-ar vărsa
prin colțurile
unde am strâns
monotonia



POEMA

Si tan sólo
una gota de ti
se derramara
por los rincones
donde tengo atrapada
a la monotonía

”Poem(a)”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)


 Marina Centeno



POEM

Suntem
aceeași
absență



POEMA


Somos
la misma
ausencia

miércoles, 21 de enero de 2015

”Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno






POEM



Nu suntem piatră
Nu suntem iarbă sau hematom
Ne-am întors la opacitatea statuilor
La implacabila nemișcare a colțurilor
La singurătatea vie a poemului


POEMA




No somos piedra
No somos hierba o hematoma
Volvimos a la opacidad de las estatuas
A la implacable quietud de las esquinas
A la soledad viviente del poema

martes, 20 de enero de 2015

”Pioviggina ( Burniță - Llovizna) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)










PIOVIGGINA (BURNIȚĂ)



pentru Daniele Cavalera

Rămân pe pragul misterelor
ca mai apoi să picur pe poem
umezind conturul
într-un mod conștiincios și lent
Nu am altă clipă decât acestă clipă
în care lumea se scurge
și îmi dezdoaie buzele și obrajii
și corpul mi se cerne lichid
ca o ploaie subtilă și fragilă




Pioviggina (Llovizna)

para Daniele Cavalera

Me quedo en el umbral de los enigmas
para luego gotear sobre el poema
humedecer el contorno
de una forma lenta y concienzuda
No tengo más instante que este instante
en que el mundo se escurre
y desdobla mis labios y mejillas
y se cierne en líquido mi cuerpo
como una tenue lluvia quebradiza








*** de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)







***
Gustul amar al sângelui
se prelinge 
pe marginile poemului
sau invers-





***
El sabor amargo de la sangre
escurriendo
en los bordes del poema 
o viceversa-

lunes, 19 de enero de 2015

Poem(a) de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)








POEM

În spatele fiecărui poem
există un individ total neverosimil
cu două pistoale-mitraliere
și un arsenal de cuvinte
ai grijă să nu-i ieși în cale
că poate transforma în poem
până și hainele de pe tine
-dacă nu te dezbracă mai întâi-



POEMA


Detrás de cada poema
hay un individuo totalmente inverosímil
de dos metralletas
y un arsenal de palabras
cuídate de no pasar por su camino
que puede convertir en poema
hasta la ropa que traes puesta
-si antes no te desnuda-




domingo, 18 de enero de 2015

”Ce mare e puterea cuvintelor”-”Qué poder inmenso el de las palabras”de Olga del Carmen Becerra (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Olga del Carmen Becerra




CE MARE ESTE PUTEREA CUVINTELOR


”Astăzi cerurile și pământul îmi zâmbesc,
astăzi soarele îmi pătrunde până în fundul sufletului,
astăzi am văzut-o... am privit-o și m-a privit...,
astăzi cred în Dumnezeu!”
Gustavo Adolfo Bécquer


Ce mare este puterea cuvintelor
că pot să șteargă cu o adiere
 durerea din suflete.
Ziua era tristă. Joi de dimineață.
Gândul gri. Moarte în clopote
Și în aer, 
oriunde respiram, absențe,.
Cât pas împiedicat, pierdut în van.
Vechi labirinturi. Mintea îmi rătăcea.
Întoarcerea de  la muncă. Rutina zilnică.
Voiam să-mi căptușesc
 perna cu lacrimi.
Am intrat în Rețea și am găsit o scrisoare.
Miracol întâmplător, o mângâiere ciudată.
Am simțit cum șovăiala îmi ștergea chipul.
Și tristețea tulbure, transformată în ură,
s-a-ntors ca să-mi înalțe spada
 iar.
Ce mare este puterea acelor cuvinte
zugrăvindu-mi lumea cu trilurile zorilor.




QUÉ PODER INMENSO EL DE LAS PALABRAS

“Hoy la tierra y los cielos me sonríen,
hoy llega al fondo de mi alma el sol,
hoy la he visto... la he visto y me ha mirado...,
¡hoy creo en Dios!”
Gustavo Adolfo Bécquer


Qué poder inmenso el de las palabras
que pueden borrar con su soplo el dolor de las almas.
Era el día triste. Jueves de mañana.
Gris el pensamiento. Muerte en las campanas
Y en el aire ausencias, donde respiraba.
Cuánto paso torpe, perdido en la nada.
Laberintos viejos. Mi mente vagaba.
Vuelta del trabajo. Rutina diaria.
Yo quise fundir mi almohada en lágrimas.
Me metí en la Red y encontré una carta.
Prodigio casual, su caricia extraña.
Sentí un zarandeo que limpió mi cara.
Y la pena turbia, convertida en rabia,
vino a levantar de nuevo mi espada.
Qué poder inmenso el de aquellas palabras
pintando en mi mundo los trinos del alba.



viernes, 16 de enero de 2015

”Timpul e un pictor”-”El tiempo es un pintor” de Olga del Carmen Becerra (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Olga del Carmen Becerra





TIMPUL E UN PICTOR




Timpul e un pictor extravagant și întrucâtva poet
și se întreține cu machierea
tonalității paletei sale în galben.
E un mereu și un niciodată
un apoi, acum sau  un mai târziu,
cu linii nesigure sau izbutite
pe care le imprimă, nepăsător, în schița lui sumară.
E atent și curios,
ajunge la toate, așa cum ajunge la gând
și nu-i scapă nici clipele, nici personajele.
Timpul se joacă dezvăluind adevăruri
chiar dacă oamenii le acoperă cu false aparențe
sau le îngroapă într-un mormânt de tăcere.
Timpul e un pictor deja obosit,
un copil bătrân,
un pictor cu degete lungi ce desenează cu migală
fiecare cută, fiecare pată, fiecare rid,
ne risipește și ne înalță


sau ne îngenunchează fără respect.
Nu e prieten, nu e nici dușman,
chiar dacă ne ajută să ne înălțăm sau să ne pierdem
în absurditatea unui vis,
nu există nimic de care el să uite
pentru că ține să își păstreze noțiunile.



EL TIEMPO ES UN PINTOR


El tiempo es un pintor extravagante y algo poeta 
que se entretiene en maquillar
de amarillo la tonalidad de su paleta.
Es un siempre y un jamás
un después, ahora o luego,
en las líneas imprecisas o certeras 
que imprime, con desdén, en su boceto.
Es curioso y es atento,
a todo llega, como llega al pensamiento,
y no descuida personajes ni momentos.
El tiempo juega a desnudar verdades
aunque los hombres las cubran de falsas apariencias
o las quieran amortajar en un sepulcro de silencios.
El tiempo es un pintor ya cansado,
un niño viejo,
un pintor de dedos largos que dibuja con esmero 
cada pliegue, cada mancha, cada arruga
y nos desgasta y nos levanta 
y nos agacha sin respeto.
No es amigo ni enemigo,
aunque ayude a construir o a abandonarnos
en lo absurdo de algún sueño,
y no hay nada que él olvide
porque busca que perduren sus conceptos.