miércoles, 30 de diciembre de 2015

Poem(a) de Sofía Winter traducido al rumano por Elisabeta Boțan

Sofía Winter







POEM


Nisipurile, algele râului
Pe care le străbate o privire.
Și în cealaltă spuma mării,
Coralii și barca mea.
Stelele care se aprind
Și luminează un chip,
Și norii care îl mângâie pe cealalt
Palid ca zorii.
Visul de o noapte
Al tăcutei primăveri
Ce se ciocnește cu vara
Deznădăjduitei luni.
Și eu rezistând în furtună.
Aproape fără piele. Aproape fără suflet.



POEMA

Las arenas, las algas del río
Que recorre una mirada.
Y en la otra la espuma marina,
Los corales y mi barca.
Las estrellas que se inflaman
E iluminan una cara,
Y las nubes que acarician la otra
Pálida cual madrugada.
El sueño de una noche
De la primavera callada
Que se estrella contra el verano
De la luna desamparada.
Y yo resistiendo la tormenta.
Ya casi sin piel. Ya casi sin alma.

No hay comentarios:

Publicar un comentario