domingo, 11 de octubre de 2015

POEM(A) de Cesar Curiel (traducción al rumano de Elisabeta Boțan)

Cesar Curiel










POEM

Pentru poeta, traducătoare și bună prietenă, Elisabeta Boțan



Nu îmi imaginez fierul când topit în mâinile tale îi cresc rădăcini,
nici pământul european fără corabia sufletului tău, 
când serioasă faci o așteptare din fiecare ciclu.
Fiecare rocă are un nume, înaintea ochilor labirinturilor
poezia e crucială pentru a forma cuvinte,
și noaptea trece prin legături,
la socotirea licuricilor dormind în așteptarea gurii tale,
în mâinile tale ce deapănă vise și se pierd cu cuvintele,
fiecare picătură de rouă îți poartă numele
chiar acestea ce formează versurile, 
și versurile cresc cu fiecare privire
și cu ploaia ce udă nostalgiile.



POEMA

Para la poeta, traductora y gran amiga, Elisabeta Boțan


No me imagino el hierro cuando fundido en tus manos crecen raíces,
ni la tierra europea sin el buque de tu aliento, 

cuando con seriedad formas de cada ciclo una espera.
Cada roca tiene un nombre, ante los ojos de los laberintos
la poesía es crucial para formar palabras,
y en ataduras se va la noche,
en contar luciérnagas durmiendo en la espera de tu boca,
en tus manos que hilando sueños se pierden con las palabras,
cada gota de rocío lleva tu nombre
esos mismos forman versos,
y los versos crecen con cada mirada
o con la lluvia que riega las nostalgias.









No hay comentarios:

Publicar un comentario