lunes, 24 de agosto de 2015

”Poem(a)” de Paula Martínez Ruiz, traducido al rumano por Elisabeta Boțan

Paula Martínez Ruiz




POEM

Nu a fost zăpada
ci tremurările înserării.
Nici picioarele noastre ude,
ci pielea,
și culoarea ochilor tăi.
Mâinile care, nervoase,
aveau pretenția să prindă
ceva atât de invizibil.
A fost timpul
oprit pe buzele tale.
Au fost umbrele
care înjunghiau.
Și o voce prietenoasă,
și un deget ce mângâia,
și o unghie ce rupe
fiecare frontieră.
A fost
astăzi știu că a fost
în ciuda ceții.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

POEMA


No fue la nieve
sino los tiritones de la tarde.
Ni nuestros pies mojados,
sino la piel,
y el color de tus ojos.
Las manos que, nerviosas
pretendían apresar
algo tan invisible.
Fue el tiempo
detenido en tus labios.
Fueron las sombras
que apuñalaban.
Y una voz amiga,
y un dedo que acaricia,
y una uña que rompe
cada frontera.
Fue
hoy sé que fue
a pesar de la niebla.

No hay comentarios:

Publicar un comentario