lunes, 20 de julio de 2015

”Poemul” - ”El poema” de Daniel Montoly (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Daniel Montoly










POEMUL

Mâinile înfinite
care mi-au dat
acea lovitură
sentențioasă,
nu au lăsat ecou
sau urmă
care să-l trădeze
pe agresor.

Răsunetul
a împărțit ziua
în semnale
pe care păsările
le citeau
la căderea
serii.

Apele
neliniștite,
vociferau în adânc
o profundă prevestire,
ca o profeție,
de un acum
viitor, mai târziu,
cănd totul s-a descoperit.



EL POEMA


Las manos infinitas
que propinaron
aquel golpe
sentencioso,
no dejaron eco
o vestigio
que delate
la forma del agresor.

El estrépito
dividió al día
en señales
que los pájaros
fueron leyendo
con la caída
de la tarde.

Las aguas,
inquietas,
vociferaron al fondo
un presagio profundo,
cual profecía,
de un ahora
por venir, más tarde,
al develarlo todo







No hay comentarios:

Publicar un comentario