miércoles, 15 de julio de 2015

"Abc"de Florea Miu (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Florea Miu







Abc


Cada palabra sin expresar 

es una alegría asesinada.
El silencio se despliega en lagrima.
Cada palabra sin decir
es un pensamiento culpable.
Noche, soledad, desierto – 
¡palabras infelices!
Hablando, nos pertenecemos, habitamos
unos en los otros, estamos juntos,
reconstruyendo el principio.
Al hablar, conoces el alba,
escuchas las aves, sientes la alfombra
de hierba bajo las suelas.
La ausencia de las palabras es ocaso,
es invierno.

Quien brinda la palabra,

recibe generosidad,
tendrá arboles florecidos en sus miradas.
La lluvia de palabras es reconciliación y tranquilidad;
del medio del silencio languidece la tormenta.

Te escucho – ¡me oyes!

Todo es empezar siempre  de nuevo
buscando la similitud con el de antes
que fue, con seguridad, aquí
y te mira con tus propios ojos
de otra parte.


 Abc



Fiecare cuvânt nerostit
e o bucurie ucisă.
Se aşterne tăcerea în lacrimă.
Fiecare cuvânt nespus
e un gând vinovat.
Noapte, singurătate, pustiu –
nefericite cuvinte!
Vorbind, ne aparţinem, locuim
unii în alţii, sîntem împreună,
reconstruim începutul.
Glăsuind, cunoşti răsăritul,
asculţi păsările, simţi covorul
ierbii sub tălpi.
Absenţa cuvintelor e amurg,
este iarnă.

Cine dăruieşte cuvântul,
cu dărnicie se-alege,
pomi înfloriţi va avea în priviri.
Ploaia cuvintelor e împăcare şi linişte;
din miezul tăcerii mocneşte furtuna.


Te ascult – mă auzi!
Totul e să o iei mereu de la capăt
căutând asemănarea cu cel dinainte
care a fost, în mod sigur, aici
şi te priveşte cu propriii tăi ochi
de altundeva.













No hay comentarios:

Publicar un comentario